Mai multe modificări pozitive au fost aduse legislației fiscale a României în 2020, incluzând următoarele:
În plus, a fost adoptat un act normativ care a intrat în vigoare la data de 1 august 2020, acordând contribuabililor care plătesc impozit pe profit, impozit pe veniturile microîntreprinderilor, impozit specific sau impozit pe venit, un credit fiscal pentru costul achiziționării caselor de marcat electronice achiziționate și puse în funcțiune. Acest act normativ a avut efect retroactiv și se aplică și caselor de marcat electronice achiziționate și puse în funcțiune în 2018, 2019 și 2020 înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ. Pentru toate perioadele, creditul fiscal poate fi obținut pentru calculul de la sfârșitul anului 2020 și, dacă impozitul datorat nu este suficient pentru a acoperi valoarea caselor de marcat achiziționate, sumele rămase pot fi reportate pentru a fi recuperate în perioadele următoare, pe o perioadă de până la 7 ani.
A fost adoptată legislație nouă pentru a stimula menținerea/creșterea capitalului propriu al societăților din România. Noile dispoziții prevăd că toți contribuabilii care plătesc impozit pe profit, indiferent de sistemul de declarare și plată, contribuabilii care plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor, precum și contribuabilii care plătesc impozit specific, pot beneficia de reduceri ale impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor/impozitului specific.
A fost publicată o procedură simplificată, pentru acordarea eșalonării plăților pe o perioadă de cel mult 12 luni, fără a fi necesară furnizarea de garanții, pentru obligații fiscale principale și accesorii a căror scadență/termen de plată s-a împlinit după data declarării stării de urgență (16 martie 2020).
Consultarea între autoritățile statului și comunitatea de afaceri este esențială, atât pentru revizuirea proiectelor legislative, cât și pentru implementarea celor deja existente. O astfel de abordare sporește calitatea legislației și sprijină aplicarea ei uniformă. Problema legislației care se aprobă rapid încă persistă, aceasta având adesea un termen de notificare foarte scurt și lăsând puțin timp comunității de afaceri pentru pregăti comentarii într-un mod eficient. Cu toate că Ministerul Finanțelor deține mai multe structuri destinate să permită consultarea cu părțile interesate din sectorul privat privind diferite domenii de interes în legătură cu politicile publice (de exemplu, Direcția de Politici Publice și monitorizare Acte normative și Serviciul de Comunicare, Relații Publice, Mass-Media și Transparență), în practică, nu există aproape niciun proces real de consultare cu mediul de afaceri pe aceste probleme. În plus, interpretările inspectorilor fiscali cu privire la prevederile fiscale existente se schimbă adesea, iar noile interpretări se aplică retroactiv. Aceasta înseamnă că, în practică, regulile se pot schimba de o manieră impredictibilă și dramatică.
În plus, în loc ca inspecțiile fiscale să se concentreze pe rezolvarea problemelor esențiale referitoare la colectare, precum lupta împotriva evaziunii fiscale din sfera TVA și a accizelor din sectoarele sensibile (de exemplu, țigări, alcool și agricultură) și combaterea muncii la negru, acestea sunt îndreptate adesea în mod agresiv asupra contribuabililor, care sunt unii dintre cei mai mari contribuitori la bugetul de stat. Aceste inspecții se pot întinde pe perioade lungi de timp, perturbând afacerile și împiedicând în cele din urmă capacitatea acestor societăți de a genera venituri.
În practică, există încă situații, deși mai puține decât în perioada anterioară, când diferențele de interpretare a legislației fiscale, cauzate de inadvertențele legislative, conduc la inițierea inutilă a procedurilor penale. În majoritatea situațiilor, transferul cazurilor în sfera penală reprezintă o măsură cel puțin deplasată, având în vedere sumele nesemnificative care fac obiectul spețelor respective. Legea penală blochează procesul de soluționare a chestiunilor fiscale, iar termenul de soluționare a cauzelor penale este excesiv de lung. Experiența instanțelor din România cu privire la aceste spețe este limitată, iar acest lucru duce la o lipsă de predictibilitate în aplicarea dreptului penal și în ceea ce privește deciziile de soluționare.
Toate acestea, la care se adaugă măsurile preventive (confiscare și poprire) generează inevitabil pierderi economice majore pentru contribuabili care pot conduce chiar la insolvență, întreruperea activității comerciale sau faliment.
Inițierea procedurilor penale are un impact serios asupra reputației oricărui investitor, cu consecințe cât se poate de grave asupra relațiilor sale cu partenerii de afaceri (asociați implicați în implementarea unor investiții comune importante, clienți, furnizori, finanțatori, angajați, conducere, precum și acționarii societății cotate la bursă).
Acțiunile autorităților fiscale se concentrează deseori într-un mod agresiv asupra societăților care sunt încadrate în categoria contribuabililor mari la bugetul de stat. Acest lucru creează riscul ca imaginea României să fie subminată în mod grav în mediul de afaceri internațional, în mass-media și în cercurile diplomatice, precum și față de autoritățile UE.
Dacă această problemă continuă, consecințele imediate vor fi reducerea probabilă a investițiilor străine în România, cu riscul ca investitorii deja existenți să își reducă investițiile, să își revizuiască strategia de extindere sau chiar să părăsească România în căutarea unui mediu mai matur și mai previzibil. Acest lucru ar avea un impact semnificativ asupra dezvoltării României, iar țara ar deveni în mod semnificativ mai puțin competitivă pe piața mondială pentru atragerea și menținerea investițiilor străine.
Pe de altă parte, pentru a ajuta contribuabilii să depășească problemele cauzate de pandemia COVID-19, autoritățile fiscale au pus în aplicare anumite măsuri fiscale favorabile, precum (i) Acordarea de beneficii fiscale pentru impozitul pe venit anual, contribuțiile de asigurări sociale și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice; (ii) Prelungirea termenului limită de depunere a Declarației unice pentru impozitul pe venit și contribuțiile de asigurări sociale datorate de persoanele fizice, a termenului limită de depunere a Formularului 230, precum și a termenului limită pentru plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoane fizice până la data de 30 iunie 2020 (inclusiv); (iii) Introducerea anumitor facilități fiscale pentru pachetele/bonusurile de stimulare acordate de angajatori pe perioada stării de urgență angajaților a căror activitate presupune contact direct cu publicul și care sunt expuși riscului de infectare cu COVID-19; (iv) Acordarea de beneficii fiscale în legătură cu impozitul anual pe clădiri și impozitul lunar pe clădiri; (v) Anularea anumitor obligații accesorii; (vi) Amânarea plăților impozitelor.
În plus, autoritățile au prelungit anumite măsuri de protecție socială și au emis norme pentru a reglementa dreptul de ședere în România pentru persoanele străine, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul pandemiei. Toate aceste măsuri, care urmăresc sprijinirea afacerilor în contextul actual dificil, sunt binevenite.
Claritatea, stabilitatea și predictibilitatea legislației fiscale, precum și a punerii în aplicare și a interpretării acesteia sunt condiții esențiale în deciziile de investiții. Orice modificare a legislației, inclusiv interpretarea acesteia, ar trebui adoptată după consultarea cu mediul de afaceri și aplicată în mod corespunzător de către autoritățile fiscale, numai pentru viitor, și nu retroactiv.
FIC recomandă un dialog constant și mai consistent cu reprezentanții Ministerului Finanțelor (MF) și ANAF referitor la predictibilitatea legislației și a aplicării uniforme a acesteia. Ministerul ar trebui să ia în considerare înființarea unei structuri specifice (Unitate/Birou) pentru a organiza consultarea/dialogul specializat cu mediul de afaceri, cu privire la elaborarea/revizuirea întregii legislații. Această structură ar trebui să acționeze ca un centru de legătură între experții din Minister și publicul larg, să își asume rolul de punct de contact și să elaboreze proceduri transparente pentru interacțiunea bidirecțională cu părțile interesate externe.
FIC îndeamnă MF, de asemenea, să acorde comunității de afaceri mai mult timp pentru a revizui proiectele legislative, astfel încât companiile să aibă timp suficient să înțeleagă și să își respecte obligațiile fiscale. FIC recomandă și aplicarea principiului In dubio contra fiscum, în baza căruia, de fiecare dată când o prevedere legală nu este clară, aceasta să fie interpretată în favoarea contribuabilului.
FIC consideră că îmbunătățirea transparenței ar trebui să reprezinte o prioritate pentru autorități, deoarece aceasta va conduce la creșterea predictibilității mediului fiscal din România și este foarte probabil, de asemenea, să mărească încrederea în rândul actualilor și viitorilor investitori. Un proces legislativ netransparent compromite potențialul de dezvoltare economică care este în principal bazat pe atragerea investițiilor străine directe. O interpretare consecventă și coerentă a prevederilor legale, urmărind, printre altele, eliminarea situațiilor în care au fost exprimate păreri divergente referitoare la aplicarea retroactivă, uneori controversată, a anumitor prevederi legale, ar contribui semnificativ la îmbunătățirea transparenței.
Deciziile fiscale și Acordurile prealabile referitoare la prețuri (Soluţia fiscală individuală anticipată - SFIA și acordul de preț în avans - APA) sunt obligatorii. În consecință, scopul acestora este să faciliteze cooperarea între autoritățile fiscale și societăți, prin eliminarea nesiguranței. SFIA și APA se aplică tranzacțiilor viitoare și, în acest context, termenele legale de emitere ale acestor documente sunt foarte relevante. Chiar dacă aceste termene sunt, în unele cazuri, deja nesatisfăcătoare pentru contribuabil (având în vedere urgența tranzacțiilor), în mod frecvent, acestea sunt întârziate și din cauza consultărilor interne cu MF înainte ca soluția fiscală să fie emisă.
Pe parcursul inspecțiilor fiscale, autoritățile fiscale emit un proiect de raport al inspecției fiscale și îl prezintă contribuabilului în discuția finală, care marchează finalul inspecției fiscale. Contribuabilul are la dispoziție 5 zile lucrătoare (sau 7 zile lucrătoare, daca are statut de mare contribuabil) să depună comentariile sale privind concluziile inspecției fiscale. Autoritățile fiscale emit apoi raportul final care conține și interpretarea lor referitoare la comentariile făcute de către contribuabil. Prezentarea comentariilor contribuabililor după încheierea inspecției fiscale transformă acest proces într-o simplă formalitate, care rareori conduce la schimbări privind concluziile inspecției fiscale. Așadar, din punct de vedere practic, acesta nu reprezintă un mecanism eficient pentru a asigura dreptul contribuabilului de a-și apăra poziția.
În timpul procesului administrativ, atunci când autoritățile fiscale gestionează contestațiile, contribuabilul nu este informat cu privire la concluziile la care s-a ajuns, ci doar primește decizia finală a autorităților fiscale, fără a avea oportunitatea de a-și exprima opinia cu privire la cele concluzionate.
Crearea unei baze de date cu decizii cu și fără caracter obligatoriu
FIC recomandă crearea (pe baza accesului plătit) unei baze de date, care să respecte principiul confidențialității, și care să pună împreună toate documentele emise/ce urmează a fi emise de către MF, în calitatea sa de autoritate emitentă de acte legislative, referitoare la interpretările fiecărui articol al Codului Fiscal, Codului de Procedură Fiscală, Legea Contabilității și oricare alt act legislativ secundar, cu scopul de a normaliza și de a crea o abordare unitară pentru interpretarea reglementărilor legale respective, atât de către inspectorii fiscali, cât și de către contribuabilii din România.
Pentru a ajuta societățile să își elaboreze strategiile pe termen lung și să crească transparența, bazându-se pe principiile guvernării deschise, Ministerul Finanțelor și ANAF ar trebui să elaboreze și să pună la dispoziția publicului o bază de date/un tablou de bord agregat care să conțină indicatori financiari/fiscali, cu valori lunare și anuale, detaliate la nivel de 4 cifre CAEN (de exemplu, veniturile lunare pentru fiecare tip de impozit în Registrul fiscal, detaliate după tipul de impozit și cu un cod din 4 cifre CAEN).
Îmbunătățirea procesului de emitere a SFIA, APA și a opiniilor fără caracter obligatoriu
Propunerea FIC este ca, dacă reducerea termenelor existente nu este posibilă, cel puțin să se ia măsuri pentru a se asigura emiterea SFIA/APA și a scrisorilor fără caracter obligatoriu în cadrul acestor termene legale, clar stipulate, și evitarea întârzierilor. În plus, în cazul în care procesul de consultare cu MF înainte de emiterea SFIA va fi menținut, integrarea practicii deciziilor fiscale în cadrul MF ar putea reprezenta o soluție pentru optimizarea procesului consultativ.
O altă recomandare a FIC este implementarea mecanismului „acceptării tacite” în baza căruia aceste documente (SFIA și APA) sunt acceptate din oficiu în cazul în care termenele stipulate prin lege nu sunt respectate de către autoritățile fiscale și nicio notificare nu este trimisă contribuabilului.
Creșterea relevanței și a impactului discuțiilor finale în timpul inspecției fiscale
Constatările inspecției fiscale ar trebuie prezentate contribuabilului înainte de discuția finală. Contribuabililor ar trebui să li se permită apoi să își pregătească argumentele înainte de încheierea inspecției fiscale și să le prezinte autorităților fiscale în timpul discuției finale. Autoritățile ar trebui sa își asume responsabilitatea emiterii raportului final care să ia în considerare argumentele legale aduse de către contribuabil.
De asemenea, recomandăm creșterea transparenței în ceea ce privește procesul de gestionare a contestațiilor și crearea unui cadru legal care îi va oferi contribuabilului dreptul de a fi informat cu privire la concluziile autorităților fiscale, prin primirea unui proiect de decizie înainte de emiterea documentului final. Contribuabilul ar trebui să beneficieze apoi de o perioadă de timp rezonabilă pentru a-și exprima opinia asupra proiectului de decizie.
Practica a arătat că, destul de des, rapoartele de inspecție fiscală și deciziile de impunere emise la finalul inspecției au fost anulate ulterior în cadrul unor procese intentate de către contribuabili. În aceste cazuri, ANAF a fost nevoită să își asume costuri, nu doar sub forma unor daune compensatorii plătite către contribuabili, dar și sub forma timpului și resurselor alocate unor activități fără șanse de succes.
O bază de date consolidată care să permită trasabilitatea fiecărui dosar la instanțele din România și care să aducă împreună deciziile fiscale și hotărârile pronunțate de aceste instanțe ar putea genera două beneficii principale: 1. Ar conduce la îmbunătățirea procesului ANAF de alocare a resurselor și la o mai bună evaluare a costurilor versus oportunități și 2. Ar contribui la o aplicare unitară a legislației în instanțele din România, în cadrul procedurilor în care sunt analizate aceleași principii fundamentale.
FIC recomandă crearea, în parteneriat cu Ministerul Justiției, a unei baze de date cu jurisprudența națională existentă cu privire la spețele fiscale, permițând trasabilitatea acțiunilor legale, de la o instanță la alta.
FIC recomandă, de asemenea, crearea unor secții specializate în cadrul instanțelor române, care să se concentreze pe aspecte fiscale. În sprijinul acestui proces, FIC recomandă implementarea unor programe de pregătire profesională specializate pentru judecători, cu ajutorul și participarea instituțiilor abilitate să asigure cadrul instituțional pentru formarea judecătorilor, și anume Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Institutul Național al Magistraturii (INM).
Evaziunea fiscală creează competiție neloială, plasându-i în dezavantaj pe contribuabilii care se conformează. FIC salută și susține eforturile continue ale Ministerului Finanțelor și ANAF pentru a combate frauda și evaziunea fiscală, contrabanda și contrafacerea. Cu toate acestea, inspecțiile fiscale nu sunt întotdeauna concentrate în direcția corectă, astfel încât să îmbunătățească gradul de colectare a impozitelor la bugetul statului. Evaziunea fiscală și contrabanda, care afectează atât impozitele directe, cât și pe cele indirecte, continuă să reprezinte o problemă.
Pedepsele pentru evaziune fiscală ar trebui crescute, iar o listă conținând contribuabilii ce au datorii la buget ar trebui făcută publică.
Ar trebui luată în considerare revizuirea definiției contrabandei, pe baza criteriilor cantitative.
Ar trebui consolidată cooperarea dintre producători și instituțiile de aplicare a legii. Acest lucru ar oferi resurse și expertiză suplimentare agențiilor guvernamentale pentru a combate contrabanda și evaziunea fiscală.
Reforma ANAF ar trebui să continue, pentru a elimina deficiențele existente în cadrul administrației fiscale, dar și pentru a crea un sistem IT public integrat care să conecteze diferite autorități (precum cele din domeniul fiscal, sănătate, administrație locală, instanțele de judecată și cadastru).
În timp ce necesitatea creșterii veniturilor bugetare și lupta împotriva evaziunii fiscale sunt aspecte cunoscute la nivelul comunității de afaceri, FIC recomandă o abordare prudentă și rațională cu privire la acțiunile viitoare. Așadar, eforturile ar trebui să fie concentrate pe zonele industriale cu risc crescut din economie și pe contribuabilii care prezintă risc, fără a îngreuna și mai mult povara administrativă suportată de contribuabilii de bună credință și fără a încetini sau chiar stopa activitățile acestora din urmă, activități care generează la rândul lor venituri bugetare. Practicile abuzive nu fac decât să distorsioneze cooperarea între mediul de afaceri și autoritățile fiscale și au potențialul de a scădea nivelul de încredere în autorități al contribuabilului.
Eforturile intensificate de reducere a economiei subterane reprezintă o modalitate mai eficientă de a mări veniturile bugetare, decât abordarea agresivă în inspecții fiscale asupra contribuabililor onești și de asemenea, ar putea crea un potențial de reducere a anumitor impozite și contribuții.
Conceptul de „prezentare voluntară a informațiilor” reprezintă o soluție practică de creștere a conformării voluntare. O astfel de măsură, combinată atent cu creșterea pedepselor pentru evaziunea fiscală si cu scăderea penalităților datorate de cei care se conformează, ar putea aduce beneficii semnificative pe termen mediu și lung prin creșterea veniturilor bugetare, fără a necesita măsuri suplimentare.
FIC recomandă o abordare consistentă și proactivă cu privire la creșterea gradului de conformare voluntară. O astfel de abordare ar trebui să includă pedepse mai mari pentru contribuabilii care nu își respectă obligațiile fiscale și stimulente pentru acei contribuabili care își îndeplinesc cu regularitate obligațiile fiscale la timp.
Experiența ne arată că acest tip de stimulare pozitivă conduce la rezultate bune – de exemplu, în cazul impozitelor locale, reducerea acordată în cazul plății obligațiilor fiscale în avans, aduce beneficii în fiecare an. FIC recomandă însă o analiză atentă a echilibrului fragil dintre stimularea contribuabililor și creșterea pedepselor.
Solicitările de rambursare a impozitelor sunt adesea refuzate din motive de suspiciune sau pur birocratice. Acest fapt cauzează dificultăți majore societăților și pot chiar conduce la faliment, ceea ce ulterior va avea un efect negativ asupra veniturilor bugetare.
În prezent, contribuabilii pot solicita dobânzi la rambursările de impozite care au fost întârziate însă doar în anumite condiții, iar astfel de solicitări sunt adesea ignorate de către autoritățile fiscale, determinând astfel contribuabilul să acționeze în instanță pentru recuperarea acestor dobânzi.
În acest sens, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 226/2020 este o măsură binevenită. Aceasta prevede că sumele TVA solicitate pentru rambursare pe baza declarațiilor privind TVA depuse de contribuabili ar trebui rambursate fără un control anticipat privind TVA. Această măsură a fost prelungită până la data de 31 martie 2021.
Autoritățile fiscale și/sau Guvernul ar trebui să ia măsurile necesare pentru prelungirea termenului limită legal actual pentru rambursări de TVA cu control ulterior, mai degrabă decât cu control anticipat. În plus, ar trebui asigurată rambursarea rapidă a impozitelor pentru societăți și persoane fizice eligibile, fără obstacole sau întârzieri birocratice inutile.
Dacă totuși apar întârzieri, autoritățile fiscale ar trebui să plătească automat dobânzi pe baza dosarului fiscal al fiecărei societăți existent la momentul la care rambursarea este efectuată, în cazul în care condițiile legale sunt întrunite.
Legea nr. 296/2020 prevede posibilitatea consolidării impozitului pe profit în anumite condiții. Aceasta a fost o modificare mult-așteptată pentru a crea un regim de deținere veritabil și autentic, care va atrage grupuri de societăți în România.
Conceptul de grup de TVA este implementat în mod diferit în România față de alte state membre ale Uniunii Europene. Astfel, avantajul formării unui astfel de grup este consolidarea poziției TVA (și anume, compensarea oricărei sume TVA de plată cu cea TVA rambursabilă datorată membrilor grupului). În plus, livrările de bunuri și servicii efectuate între membrii grupului sunt supuse regimului normal de TVA, indiferent dacă sunt efectuate către terți sau către alți membri ai grupului de TVA.
Deși consolidarea impozitului pe profit este binevenită, anumite criterii de eligibilitate stabilite în legislație limitează grav posibilitatea aplicării acesteia.
De exemplu, legea prevede că societățile care sunt atât plătitoare de impozit pe profit, cât și plătitoare de impozit specific, nu pot solicita consolidarea. FIC recomandă aplicarea consolidării impozitului pe profit și pentru aceste cazuri, deoarece un număr important de societăți care sunt, în principal, plătitoare de impozit pe profit
Până în anul 2021, societățile străine care au utilizat România ca punct de intrare în UE pentru bunurile importate din afara UE erau obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România și să declare tranzacțiile respective.
În practică, această măsură s-a dovedit a fi unul dintre principalele motive pentru care societățile străine nu doresc să își direcționeze importurile prin România, multe dintre acestea utilizând în schimb alte state UE (de exemplu, Germania, Țările de Jos, Belgia).
În consecință, FIC salută Legea nr. 296 din 21 decembrie 2020, care a modificat Codul fiscal pentru a include conceptul de reprezentant fiscal global. Legea prevede că persoanele neînregistrate în scopuri de TVA în România, care importă în România bunuri care au fost transportate dintr-un teritoriu terț sau o țară terță, pot desemna un reprezentant fiscal autorizat care să îndeplinească obligațiile din perspectiva TVA în România. Societățile străine nu vor mai trebui să se înregistreze individual în scopuri de TVA în România și să se conformeze cerințelor de raportare TVA locale.
Implementarea acestor măsuri de simplificare ar putea furniza un impuls important economiei naționale, în special în Constanța, aducând importante beneficii societăților române de transport/logistică.
Tratamentul fiscal al operațiunilor în larg (foraj, construirea și exploatarea instalațiilor maritime, transportul de bunuri în larg etc.) rămâne neclar la doi ani de la intrarea în vigoare a Legii offshore (Legea 256/2018), care a adoptat un nou regim fiscal pentru țițeiul și gazele naturale din amonte. Această lege nu a eliminat incertitudinea pentru investitori și chiar a adăugat o serie de bariere. În 2020, autoritățile din România au lansat o dezbatere publică pe tema unui proiect de lege care viza modificarea radicală a Legii off-shore. Modificările propuse sunt menite să reducă multe dintre barierele fiscale introduse în lege, care au determinat companii mari să oprească investițiile, însă aceste modificări nu au fost încă aprobate.
Alte limitări privind activitatea furnizorilor de gaze au fost introduse prin Legea nr. 155/2020, care introduce un impozit de 90% asupra diferenței dintre prețul real de achiziție și prețul impus anterior liberalizării pieței, ca preț reglementat. Această taxă pe venituri excepționale, care urmează să fie aplicată până la data de 30 iunie 2021, generează blocaje majore în activitatea companiilor de furnizare a gazelor.
Pe fondul numeroaselor discuții care au avut loc pe parcursul mai multor ani cu privire la noul regim fiscal aplicabil veniturilor suplimentare generate de exploatarea și comercializarea gazelor, au fost oprite proiecte majore de foraj.
Având în vedere maturitatea zăcămintelor din România, sunt necesare investiții semnificative pe termen lung pentru a crește gradul de recuperare pentru producția din zăcămintele existente și pentru a descoperi noi resurse pe uscat și în larg. Aceste investiții necesită un sistem coerent și previzibil de legi, politici și reglementări, care să permită investitorilor să realizeze o planificare riguroasă și eficientă a programelor de investiții. Stabilitatea impozitelor și a redevențelor este esențială pentru garantarea încrederii investitorilor, pentru a-i încuraja să investească în România.
FIC recomandă clarificarea regimului fiscal pentru gazele naturale extrase din Marea Neagră, după un proces de consultare aprofundat și transparent, cu participarea investitorilor și a altor părți interesate relevante. Dezvoltarea unui cadru legislativ competitiv și stabil ar permite României să valorifice potențialul semnificativ al resurselor sale naturale în următoarele câteva decenii, aducând beneficii importante economiei. Pentru realizarea acestor obiective pe termen lung, este esențial să existe un mediu de reglementare transparent, previzibil și competitiv la nivel internațional.
FIC recomandă implementarea unui cadru fiscal bazat pe stabilitate, predictibilitate, neutralitate, flexibilitate și competitivitate pentru atragerea investițiilor.
Reinvestirea profitului ajută societățile să se dezvolte, impulsionând creșterea economiei și crescând astfel veniturile bugetare. În consecință, multe state oferă facilități fiscale societăților care își reinvestesc profitul. Mecanismul actual de implementare a facilității pentru profitul reinvestit în România se aplică doar pentru unele active (active care se încadrează în subgrupa 2.1. și clasa 2.2.9
FIC recomandă în continuare extinderea listei activelor care intră sub incidența acestui stimulent. Una dintre cele mai valoroase extinderi ar putea fi includerea investițiilor în vehicule noi (adică clasa 2.3.2 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe), stimulând astfel contribuabilii să reînnoiască parcurile auto existente.
În plus, pentru a face ca stimulentul să devină mai eficient, FIC recomandă implementarea unui sistem de raportare care să permită contribuabililor să aplice stimulentele fiscale într-o etapă ulterioară, dacă în perioada curentă condițiile cerute nu sunt îndeplinite.
În plus, anumiți contribuabili nu solicită acest stimulent deoarece sunt obligați să păstreze o rezervă legată de această facilitate o perioadă de timp nedeterminată. Dacă rezerva este utilizată în orice mod, aceasta este impozitată. FIC recomandă stabilirea unei perioade minime în care trebuie păstrată rezerva (și anume, durata de viață a activului) și ca ulterior să fie posibilă utilizarea rezervei fără impozitare.
Activitățile de cercetare și dezvoltare reprezintă un element cheie în orice economie, iar beneficiile derivate din aceste activități sunt nelimitate. Astfel, Guvernul ar trebui să încurajeze cercetarea și dezvoltarea, prin acordarea de stimulente pentru companiile care desfășoară acest tip de activitate. Un sistem viabil de stimulare a activităților de cercetare și dezvoltare este esențial pentru a atrage activități care aduc beneficii economice importante României.
În prezent, Codul fiscal român oferă un stimulent pentru cercetare și dezvoltare, un drept de deducere suplimentar de 50% pentru costurile suportate pentru aceste activități. În plus, angajații care desfășoară activități de cercetare și dezvoltare sunt scutiți de impozitul pe venit. De asemenea, poate fi acordată o perioadă de exonerare fiscală de 10 ani companiilor angajate exclusiv în activități de cercetare și dezvoltare.
FIC salută aceste stimulente pentru activitățile de cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, chiar dacă ele sunt disponibile de mai mulți ani, numeroase companii
Pentru ca stimulentul să funcționeze în mod eficient, este esențial ca Registrul experților pe domenii de cercetare și dezvoltare (al cărui rol este să valideze eligibilitatea activităților desfășurate) să funcționeze în mod transparent. Ar trebui luate următoarele măsuri:
Sistemul de pensii private obligatorii (Pilonul II), care acoperă în prezent aproximativ 7,5 milioane de membri, trebuie protejat prin menținerea stabilității juridice și a predictibilității.
Sistemul de pensii private facultative (Pilonul III), care gestionează economiile a peste 500.000 de membri, ar trebui consolidat prin creșterea progresivă a stimulentelor fiscale acordate pentru a facilita accesul la aceste fonduri pentru mai multe categorii de salariați. În statele membre vecine au fost implementate facilități fiscale semnificative pentru a încuraja economisirea privată în vederea pensionării și, implicit, reducerea presiunilor exercitate asupra bugetului public de pensii pe termen lung.
FIC recomandă creșterea ratei contribuției la fondurile de pensii private obligatorii (Pilonul II) de la nivelul actual de 3,75% până la nivelul legal, de 6%, așa cum a fost prevăzut inițial de Legea nr. 411/2004, cât mai curând posibil, precum și creșterea deductibilității fiscale pentru contribuțiile angajatorilor la fondurile de pensii facultative (Pilonul III) de la nivelul actual de 400 de euro/an la 1.000 de euro/an.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/2017 a abrogat prevederile stabilite în 2015 în Codul Fiscal (Legea nr. 227/2015) privind pragurile aplicabile pentru calcularea contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate ale angajatorilor și ale angajaților. Conform Codului Fiscal din 2015, pentru a stimula încadrarea în muncă a profesioniștilor cu înaltă calificare în România și a elimina discrepanțele în impozitarea angajaților față de activitatea independentă, baza de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate a salariaților a fost limitată la de 5 ori salariul mediu lunar brut (5x2.681 în 2016). Baza de calcul a contribuției la asigurările sociale a angajatorului a fost limitată la de 5 ori venitul salarial mediu brut, înmulțit cu numărul de salariați asigurați, în timp ce baza de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate a fost limitată la nivelul sumei pentru care a fost datorată contribuția individuală de asigurări de sănătate.
Aceste limite maxime au fost eliminate începând din februarie 2017, când contribuțiile de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate pentru angajatori și angajați au devenit exigibile pentru întregul venit salarial brut al angajaților. Aceste prevederi au fost menținute și după transferul contribuțiilor de asigurări sociale de la angajator către angajați în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 79/2017, aplicabilă de la 1 ianuarie 2018. Rezultatul este că, în prezent, există un cost foarte ridicat (neplafonat) al asigurărilor sociale pentru angajatorii care angajează profesioniști cu înaltă calificare.
Deși reintroducerea plafonului privind contribuțiile de asigurări sociale și de asigurări sociale de sănătate ale angajatorilor și angajaților ar fi o abordare în concordanță cu practica din majoritatea țărilor UE, care limitează contribuțiile sociale, și, de asemenea, ar încuraja angajarea profesioniștilor calificați în România, FIC subliniază necesitatea predictibilității și stabilității fiscale și implicarea mediului de afaceri în viitoare decizii care ar putea aduce modificări asupra modului de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale
Conform legislației fiscale, accizele sunt majorate cu rata inflației, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cu excepția accizelor pentru țigări, care sunt majorate la data de 1 aprilie a fiecărui an, conform unui calendar stabilit într-o anexă la Codul fiscal. În prezent, este în vigoare al treilea calendar pentru majorarea accizelor la țigări (2017-2022), care, atunci când a fost adoptat, prevedea majorări treptate de 9-10 lei/an.
Însă, calendarul pentru perioada 2017-2022 a fost modificat deja de trei ori; în 2018 (OUG 114/2018), 2019 (OUG 89/2019) și în noiembrie 2020 (Legea 296/2020) cu majorări bruște de până la 42 lei (din ianuarie 2021 față de ianuarie 2020), cu mult peste majorările inițiale prevăzute de 9-10 lei/an. Aceste modificări au fost efectuate pentru a respecta cerința europeană ca acciza să reprezinte 60% din prețul mediu ponderat al țigărilor, după cum prevede Directiva 2011/64/UE privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat.
Directiva 2011/64/UE prevede că nivelul minim al accizei totale ar trebui să fie de 90 euro/1.000 țigarete și valoarea accizei ar trebui să fie 60% din prețul mediu ponderat (această cerință nu se aplică dacă nivelul accizei este de 115 euro/1.000 țigarete sau mai mare). Începând din aprilie 2021, nivelul accizei pentru țigări, de 563,97 lei, este echivalent cu 115 euro (a doua cerință a Directivei), astfel că valoarea de 60% a accizei nu va mai fi obligatorie. Cu toate acestea, calendarul se încheie în 2022 și încă nu a fost stabilit un cadru previzibil pentru următorii ani.
Ar trebui discutat cât mai curând posibil și adoptat în 2021 un nou calendar pe 5 ani pentru accizele la produse din tutun (2022-2027), după modelul celor trei calendare anterioare, stabilind majorări treptate line
Acciza minimă