Servicii financiare

În ultimii ani, dintr-o perspectivă de reglementare, România a reușit să își alinieze cadrul legislativ național la standardele europene în mai multe domenii legate de serviciile financiare, evitând astfel procedurile de încălcare a dreptului comunitar. Directivele UE care au fost transpuse în legislația românească includ: Directiva care reglementează drepturile acționarilor la companiile cotate pe piețele reglementate („SRD II”), Directiva privind serviciile de plată (PSD II), Directiva privind distribuția de asigurări (IDD), precum și Directiva privind măsurile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului (AML).

Sectorul bancar din România a continuat să se consolideze prin fuziuni și achiziții și reprezintă una dintre cele mai aglomerate piețe din regiunea Europei Centrale și de Est în acest sens. Izbucnirea crizei COVID-19 a găsit sectorul într-o formă bună și gata să răspundă noilor provocări. Reziliența sectorului în criză s-a bazat pe mai mulți factori: rata scăzută a creditelor neperformante (aproximativ 4% în aprilie 2020, dar se așteaptă să crească după încheierea perioadei de moratoriu), precum și poziția sa puternică în ceea ce privește adecvarea capitalului și lichiditatea.

Se preconizează că introducerea măsurilor de combatere a efectelor negative ale pandemiei (cum ar fi moratoriul privind plata ratelor la credite) va arăta impactul acestora în ceea ce privește rata creditelor neplătite. Totalul creditelor amânate la sfârșitul anului 2020 reprezenta 41,7 miliarde de lei ca sumă absolută și 14,7% ca pondere din totalul finanțărilor neguvernamentale acordate.

În toamna anului 2020, după trei ani de monitorizare, piața de capital din România a primit un semnal de recunoaștere mult așteptat și a fost promovată la statutul de piață emergentă secundară de către FTSE Russell. Acesta reprezintă un pas important în ceea ce privește accesul la fluxuri de investiții și capital semnificativ mai mari pentru România, dar, în același timp, necesită un angajament din partea autorităților de a asigura previzibilitatea legislativă și îmbunătățirea lichidității.

Evoluția fondurilor de pensii private a fost pozitivă în ultimii ani, în pofida unei perioade scurte de la începutul pandemiei în care turbulențele de pe piețele de capital au afectat și performanța acestor fonduri. Potrivit Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), activele totale și numărul de participanți la sistemul de pensii private a crescut constant. Astfel, la 30 septembrie 2020, valoarea activelor totale administrate, la nivelul întregului sistem de pensii private, a ajuns la 72,58 miliarde lei, o creștere de 18% față de septembrie 2019. Ponderea pensiilor private ca proporție din produsul intern brut, la sfârșitul lunii septembrie 2020, era de 6,98%, peste nivelul din decembrie 2019.

În ultimii ani, s-au întreprins anumite măsuri pentru dezvoltarea și îmbunătățirea educației financiare pentru persoane fizice și a fost anunțată și o strategie națională pentru educația financiară. În august 2020, Banca Națională a României (BNR), împreună cu ASF, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor și Asociația Română a Băncilor au început să lucreze la Strategia Națională pentru Educație Financiară. Strategia se va baza, printre altele, pe un studiu realizat de OCDE care analizează nivelul de educație financiară a adulților din cele 7 țări incluse în proiect: Bulgaria, Croația, Georgia, Macedonia de Nord, Moldova, Muntenegru și România. În plus, programele dezvoltate în ultima vreme de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) care vizează îmbunătățirea educației financiare a angajaților (Wellness financiar) au fost salutate de mediul de afaceri. Chiar și luând în considerare acești pași către îmbunătățirea educației financiare a populației române și eforturile susținute ale sectorului privat (în special sectorul serviciilor financiare) de a dezvolta programe de educație financiară, România are încă unul dintre cele mai scăzute niveluri de cunoștințe în acest sens și ar trebui adoptate măsuri majore pentru a aborda problema, inclusiv prin concentrarea asupra punerii în aplicare a programelor de educație financiară în școli.

Sectorul serviciilor financiare se confruntă cu schimbări importante de transformare în contextul Pactului verde european și al normelor UE privind taxonomia finanțelor ecologice. Prin urmare, este important să se dezvolte soluții inovatoare de finanțare responsabilă și soluții de investiții durabile care să respecte criteriile de guvernanță de mediu, socială și corporativă ESG (ceea ce înseamnă o atenție deosebită în numele investitorilor cu privire la problemele de mediu, sociale și de guvernanță atunci când se face o investiție). Instituțiile de credit vor avea un impact pozitiv asupra dezvoltării economiei și societății, aliniind activitățile de finanțare cât mai repede posibil cu obiectivele definite de Acordul de la Paris și urmând tendința mai largă de susținere activă și încurajare a investițiilor durabile.

În 2019 și 2020, o serie de cazuri au continuat să provoace îngrijorări cu privire la transparența și predictibilitatea procesului legislativ, pe de o parte, și adecvarea și eficacitatea mai multor legi, pe de altă parte. 

Acestea au inclus mai multe inițiative legislative prezentate ca fiind necesare datorită obiectivelor prioritare de protecție a consumatorilor, care includ componente multiple cu potențialul de a afecta negativ stabilitatea sectorului financiar și mecanismele economice ale pieței. Exemplele includ acele inițiative care au fost declarate neconstituționale în martie 2019, reintroduse și apoi retrase în același an și care au fost reluate în cele din urmă la sfârșitul anului 2019 într-un pachet declarat având ca scop protecția consumatorilor față de executările silite abuzive sau intempestive, de cesiunile speculative de creanțe, contra riscului valutar în contractele de credit și împotriva dobânzilor excesive. Aceste inițiative erau lipsite de studii de impact și destinate aplicării la contractele de credit în curs de desfășurare, cât și la cele care urmau să fie încheiate.

Beneficiile invocate  pentru anumiți consumatori trebuie să fie evaluate în raport cu efectele generale asupra economiei și, prin urmare, asupra tuturor consumatorilor, în contextul în care aceste inițiative au fost luate în absența unor studii și analize de impact adecvate sau a unei consultări eficiente cu mediul de afaceri.

Astfel, în cazul în care procesul legislativ rămâne imprevizibil, cu inițiative complexe și/sau controversate  emise fără consultarea principalelor părți interesate și evaluarea cuvenită a impactului, creșterea economică și bunăstarea generală vor fi limitate în consecință. Mai mult decât atât, astfel de inițiative ar putea avea efecte negative pentru consumatori, cum ar fi costuri mai mari sau îngreunarea accesului la credite, precum și implicații multiple și efecte la nivel macroeconomic.
 

În 2020, pe măsură ce pandemia de COVID-19 a avansat, România a introdus o multitudine de măsuri legislative pentru a ameliora impactul economic al restricțiilor de sănătate impuse, inclusiv în ceea ce privește finanțarea consumatorilor. Unele dintre noile măsuri introduse au fost fără precedent în timp de pace, inclusiv moratoriile, în timp ce altele au introdus derogări minore de la norme bine stabilite. Evoluția-cheie în acest sens pentru creditarea consumatorilor a fost intrarea în vigoare la 30 martie 2020 a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2020 privind acordarea unor facilități pentru creditele acordate de instituții de credit și instituții financiare nebancare anumitor categorii de debitori. Conform acestei noi legislații, în contextul pandemiei de COVID-19, anumite categorii de debitori pot beneficia de suspendarea obligațiilor de plată față de creditorii lor (principal, dobânzi și comisioane) pentru o perioadă cuprinsă între 1 și 9 luni, în temeiul acordurilor de credit și leasing încheiate înainte de 30 martie 2020.

În proiectul său inițial, OUG 37/2020 a suspendat obligațiile de plată până la 31 decembrie 2020, dar a fost modificată de la 1 ianuarie 2021 pentru a permite debitorilor să beneficieze în continuare de moratoriu dacă perioada totală de amânare acordată nu depășește nouă luni (indiferent dacă aceste nouă luni au fost acordate pe baza unui moratoriu legislativ sau nelegislativ). Conform ultimelor modificări, un moratoriu de până la nouă luni a fost disponibil până la sfârșitul lunii martie 2021. Debitorii eligibili (înscriere) puteau depune o cerere la creditor până la 15 martie 2021, iar creditorul trebuia să emită decizia până la 31 martie 2021. Această prelungire a fost adoptată de guvernul român ca răspuns la reactivarea/remodificarea Ghidului EBA/GL/2020/02 de către Autoritatea Bancară Europeană. După o monitorizare atentă a evoluției pandemiei de COVID-19 și, în special, a impactului celui de-al doilea val COVID-19 și a restricțiilor guvernamentale aferente adoptate în multe țări ale UE, în data de 2 decembrie 2020, Autoritatea Bancară Europeană a emis ultima modificare a ghidului, care a prelungit termenul-limită pentru solicitarea moratoriului până la 31 martie 2021.

Deși impactul global al măsurilor menționate mai sus a fost în beneficiul debitorilor, ar trebui acordată o atenție specială consultării cu instituțiile de credit și alte instituții financiare înainte de orice extindere suplimentară a facilităților dincolo de termenele menționate mai sus și de introducerea de noi facilități sau moratorii. Trebuie găsit un echilibru adecvat între interesele debitorilor și cele ale instituțiilor financiare și stabilitatea generală a sectorului financiar.

Mai mult, orice inițiativă de creștere a impozitelor sau de impunere de noi sarcini sau de introducere sau extindere a unor facilități care ar putea avea un impact asupra sectorului financiar ar trebui discutată în profunzime și în prealabil cu comunitatea de afaceri. Astfel de măsuri, dacă sunt puse în aplicare, ar trebui să reflecte nu numai interesul consumatorilor și al autorităților, ci și interesul sectorului financiar și situația actuală a economiei românești, precum și perspectiva acestuia în următorii ani. 

România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește educația financiară, cu rezultate mai slabe decât toate țările din regiune în ultimii patru ani. Doar unul din cinci români înțelege destul de bine produsele financiare, potrivit agenției de rating Standard & Poor’s, comparativ cu unul din trei cetățeni la nivel mondial.

Rata educației financiare în 2020 a fost de 21% în România, comparativ cu o medie de 52% în Uniunea Europeană și 65% în țările nordice. Mai mult, rezultatele României sunt, de asemenea, mai slabe decât cele ale vecinilor săi. Republica Cehă a avuto rată a educației financiare de 58%. În Ungaria a fost de 54%, Slovacia 48%, Polonia 42% și Bulgaria 35%.
 

În august 2020, Banca Națională a României (BNR), împreună cu ASF, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor și Asociația Română a Băncilor (ARB), au început să lucreze la Strategia Națională pentru Educație Financiară. Pentru pregătirea acestei strategii, BNR, ASF, Ministerul Educației, Ministerul Finanțelor și ARB au semnat un protocol de înființare a Comitetului pentru Educație Financiară, un organism care a primit asistență de specialitate acordată prin programul Dutch Constituency, organizat de către Ministerul Finanțelor din Țările de Jos. Strategia se va baza, printre alte surse, pe un studiu realizat de OCDE care analizează nivelul de educație financiară al adulților din cele 7 țări incluse în proiect: Bulgaria, Croația, Georgia, Macedonia de Nord, Moldova, Muntenegru și România. Atât crearea, cât și lansarea site-ului web al Strategiei naționale pentru educație financiară, precum și elaborarea unui prim proiect al Strategiei naționale pentru educație financiară care urmează să fie lansat pentru dezbatere publică au fost anunțate pentru 2020. Un alt pas în direcția dezvoltării programelor de educație financiară pentru populație a fost făcut anul acesta de ASF, care a inițiat un nou program pentru angajații din companii.

Institutul Național de Statistică (INS) a declarat că, în timpul pandemiei, românii trebuie să își redistribuie cheltuielile și să își regândească prioritățile pentru a putea face față modificării situației financiare a familiilor lor. Conform cifrelor, familiile angajaților au suportat cea mai dificilă perioadă a pandemiei. Veniturile au scăzut, în timp ce unele cheltuieli au crescut. Conform datelor INS, s-au făcut reduceri ale cheltuielilor pentru articole nealimentare (o reducere în medie de 6%) și servicii (reducere de 24%). Familiile de pensionari au renunțat în medie la servicii (reducând cheltuielile cu mai mult de 22%), crescând cu 6% cheltuielile cu produsele alimentare. Aceasta a avut loc pe fondul creșterilor nesemnificative ale veniturilor în numerar în trimestrul al doilea (o creștere de 0,6%).
Mai mult, principalele cheltuieli ale gospodăriei sunt consumul de alimente, produse nealimentare, servicii și transferuri către administrația publică și privată și bugetele de securitate socială sub formă de impozite, contribuții și acoperirea nevoilor conexe. Producția gospodăriei (furaje pentru animale și păsări, produse de însămânțare, servicii veterinare etc.) este, de asemenea, importantă. Cheltuielile de investiții, destinate cumpărării sau construcției de locuințe, achiziționării de terenuri și echipamente necesare producției gospodăriei, achiziționării de acțiuni etc., au o pondere mică în totalul cheltuielilor gospodăriilor (doar 0,7%).
 

În cea mai mare parte, educația financiară în România este susținută de instituțiile financiare și se concentrează pe educația financiară de bază (buget personal, economii și investiții). În prezent, doar 15% din microîntreprinderi au acces la finanțare, în timp ce acestea reprezintă 95% din numărul total de companii active din România. Această situație trebuie să se schimbe printr-o educație adecvată în afaceri, rezultată dintr-o strânsă colaborare între bănci, comunitatea de afaceri și guvern.  Microîntreprinderile joacă un rol important în susținerea creșterii economice pe termen scurt și în susținerea dezvoltării economiei pe termen mediu și lung.

Viitorul producției de produse și servicii mai bune fabricate în România este legat de educație și digitalizare. Cu cât antreprenorii sunt mai educați, cu atât vor avea mai multă reziliență în gestionarea unei afaceri. Mai mult, gestionarea sănătoasă a unei afaceri începe cu o explicare clară și detaliată a celor mai bune metode de finanțare, a modului de pregătire pentru momentele dificile și a modului de a face investiții adecvate. 

Acest lucru este important, în special pentru startup-uri (cu mai puțin de un an de activitate), pentru care, la nivel mondial, există și alte surse de finanțare, precum banii proprii ai fondatorilor, finanțarea colectivă, capitalul privat sau investitorii providențiali, în timp ce băncile au opțiuni limitate pentru finanțare.  Băncile sfătuiesc de obicei antreprenorii să solicite fonduri europene sau subvenții locale. 

Odată cu creșterea ratei de dezvoltare a startup-urilor în domeniul tehnologiei, există un real potențial pentru economia bazată pe cunoaștere de a fi următorul motor de creștere pentru România. Pentru a atinge acest obiectiv al economiei bazate pe cunoaștere pentru acoperirea unui procent mai mare din total, competențele absolvenților trebuie să se adapteze pentru a veni în întâmpinarea nevoilor viitoarei piețe a forței de muncă. Odată cu creșterea automatizării și învățării automate, mediile de lucru viitoare vor necesita competențe non-tehnice și adaptabilitate. La nivelul Europei Centrale și de Est (ECE), doar 38% dintre tineri și 35% dintre angajatorii din ECE sunt de acord că absolvenții sunt pregătiți pentru muncă, conform Raportului din 2019 privind prosperitatea în Europa Centrală și de Est al Institutului Legatum, lansat în parteneriat cu Erste Group.

Este timpul ca două tendințe importante să conveargă: dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere ar trebui să vină în întâmpinarea valului actual al spiritului antreprenorial din România. Studenții au preferințe peste media UE pentru tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) și studii tehnice. Această tendință a dus la dezvoltarea multor hub-uri tehnice și TIC, iar unele orașe au fost transformate în „Silicon Valleys”. Acest lucru este încurajator, dar nu este suficient. România trebuie să se extindă de la hub-uri la ecosisteme complete care creează unicorni locali, companii cu evaluări de 1 miliard EUR sau mai mult și să ofere instrumentele și mijloacele potrivite pentru accesul la finanțare. România s-a clasat pe locul 27 din cele 28 de state membre ale UE în Indicele economiei și societății digitale (DESI) al Comisiei Europene pentru 2019. Tehnologiile digitale sunt tot mai prezente în afaceri, dar comerțul electronic crește încet în România. Un număr tot mai mare de companii utilizează serviciile cloud (18% față de 11% în 2014) și platformele de socializare pentru a interacționa cu clienții lor și cu alte părți interesate (21% față de 15% în 2013). Cu toate acestea, numărul IMM-urilor care își vând bunurile și serviciile online a stagnat, rămânând la 17% în ultimii ani.

Problemele fundamentele care au împiedicat creșterea intermedierii financiare pentru o perioadă îndelungată au persistat și în ultimii doi ani. De notat în acest sens: volatilitatea cadrului legislativ, inițiativele juridice populiste cu impact negativ asupra activităților bancare (cum ar fi legea dării în plată, impozitul pe activele bancare, definirea explicită a unei clauze de impreviziune referitor la creditarea  consumatorilor, proiectul referitor la plafonarea ratelor dobânzii la creditele de consum, etc.), lipsa predictibilității și a dialogului cu factorii de decizie, precum și situația economică precară a anumitor categorii de debitori (subcapitalizarea IMM-urilor este un factor negativ major, împreună cu scăderea profitabilității și lichidității). 

Lipsa unor măsuri adecvate pentru a încuraja instituțiile bancare să își elibereze bilanțul de credite neperformante (Codul fiscal limitează în continuare deductibilitatea pierderilor cesiunilor de creanțe) este în divergență cu planul de acțiune al Comisiei Europene menit să prevină o viitoare acumulare de credite neperformante în urma pandemiei de COVID-19. Facilitarea accesului la finanțare de pe piețele de capital ar fi un alt pas pozitiv. 
Astfel, România continuă să rămână în urma celorlalte state membre ale UE în ceea ce privește nivelul de intermediere financiară, în ciuda importanței sale critice în asigurarea accesului la capital pentru populație și a rolului său în creșterea economică durabilă a țării. De exemplu, comparativ cu țările din regiunea ECE, nivelul de intermediere financiară al României (26,6%), măsurat ca proporție a creditului neguvernamental aferent PIB, reprezintă jumătate din cel al altor economii emergente, precum Polonia (52%) și Bulgaria (51%). Media europeană pentru intermedierea financiară este de 83%.
 

Momentele de criză, precum cea declanșată de pandemia de coronavirus, evidențiază și mai mult necesitatea lichidității și a accesului la credite atât pentru întreprinderi, cât și pentru persoane fizice, precum și rolul strategic pe care îl au împrumuturile în dezvoltarea economiei românești și redresarea economică prin facilitarea investițiilor, consumului și creșterea cererii.

Planul de dezvoltare pozitivă a sectorului asigurărilor – cum se creează un mediu pozitiv

Principalele cerințe pentru funcționarea și dezvoltarea corespunzătoare a sectorului asigurărilor sunt corelarea legislației naționale cu legislația europeană, precum și implementarea de bune practici în domeniu pentru a crește încrederea consumatorilor în sectorul asigurărilor și pentru a asigura o protecție adecvată a acestuia. În ultimii doi ani, companiile de asigurări s-au confruntat cu procesul dificil de adaptare și consolidare a pieței în conformitate cu cerințele regimului IDD și RGPD. Strategiile principale pentru stimularea dezvoltării pieței asigurărilor în următorii ani se vor axa pe diversificarea modelului de afaceri al asigurătorilor, creșterea gradului de pătrundere a produselor de asigurare în rândul consumatorilor (inclusiv prin digitalizare) și consolidarea cadrului legislativ pe baza experienței anterioare. Sectorul asigurărilor ar trebui să se concentreze pe actualizarea permanentă și simplificarea distribuției produselor de asigurări. Acest obiectiv poate fi atins prin diversificarea canalelor de distribuție. O potențială abordare constă în creșterea gradului de implicare a instituțiilor de credit în lanțul de distribuție, măsură care se bazează pe încrederea clienților în acest segment de piață.

Acest obiectiv poate fi atins prin diversificarea canalelor de distribuție. O potențială abordare constă în creșterea gradului de implicare a instituțiilor de credit în lanțul de distribuție, măsură care se bazează pe încrederea clienților în acest segment de piață.

De asemenea, este deosebit de important ca piața asigurărilor să ia toate măsurile necesare pentru a genera interesul clienților față de produsele de asigurare de viață și de sănătate, făcând aceste produse mai accesibile și mai atractive, întrucât s-a dovedit că stimularea disponibilității produselor de asigurare este cea mai utilă și mai benefică pentru consumatori, făcându-i interesați să achiziționeze diferite produse de asigurare.

PAID, un pool de asigurare pentru protejarea românilor împotriva dezastrelor naturale

PAID este un pool de asigurare înființat în 2009, după efectuarea unui studiu de către Banca Mondială, pentru a asigura o acoperire împotriva cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren. Riscul de cutremure este semnificativ în România, fiind înregistrate 2 cutremure majore în secolul XX (în 1940, cu magnitudinea de 7,4 și în 1977, cu magnitudinea de 7,2). Legislația prevede cerința ca proprietarii de locuințe să încheie o asigurare pentru risc de dezastre naturale cu o valoare de până la 20.000 euro, însă primăriile locale nu efectuează controale și nu pun în aplicare sancțiunile prevăzute de lege.

Prima anuală de 20 euro pentru o sumă asigurată de 20.000 euro, stabilită în legea din 2009, este mult mai mică decât prima de 34 euro recomandată inițial de Banca Mondială după o reevaluare aprofundată. PAID a fost înființat ca societate privată, având ca acționari 12 asigurători înregistrați în România. PAID este distribuit de 21 de asigurători care sunt implicați, de asemenea, în vânzarea de asigurări facultative de locuințe pentru riscuri de dezastre naturale cu o valoare de peste 20.000 euro și pentru alte tipuri de riscuri (incendiu, furt, răspundere).

Începând cu august 2013, dezastrele naturale pot fi acoperite doar de PAID, și, începând cu jumătatea anului 2015, încheierea unei polițe PAID este obligatorie pentru încheierea unei polițe facultative. PAID este în prezent o companie solidă, profitabilă și care îndeplinește cerințele directivei europene Solvabilitate 2.

Prima artificial de mică stabilită de legea din 2009 nu permite cumpărarea unui volum suficient de reasigurări pentru a face față unui eveniment extrem. În cazul unui eveniment extrem precum cutremurul din 1977, PAID nu ar putea să plătească toate cererile de despăgubire.

Cu actualul portofoliu PAID, rata de penetrare este prea scăzută pentru asigurările obligatorii. Această penetrare scăzută reprezintă o expunere majoră pentru proprietarii de locuințe și pentru bugetul de stat. Un cutremur comparabil cu cel din 1977 ar produce daune locuințelor în valoare de până la 5 miliarde euro, în timp ce doar 1,5 miliarde sunt asigurate prin asigurări obligatorii PAID și asigurări facultative. În consecință, expunerea bugetului de stat este uriașă. În plus, ar exista o creștere probabilă a prețurilor materialelor de construcție ca urmare a cererii ridicate.

Încurajarea dezvoltării pieței asigurărilor de viață și de sănătate

Asigurările de viață protejează indivizii și familiile acestora în cazul riscului de accidente și deces, prevenind colapsul financiar și dependența familiilor de sistemul public de asistență socială. Stimularea comportamentului privat reprezintă o măsura de protecție aplicată de majoritatea țărilor membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și de multe dintre statele membre ale Uniunii Europene. În România, asigurările de viață s-au dezvoltat lent, având în prezent o rată de penetrare de numai 0,29% din PIB.

România are deja una dintre cele mai ridicate rate de contribuții la asigurările sociale din Europa. În plus, evoluția demografică prevăzută va accentua presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale și va avea un impact negativ asupra creșterii economice pe termen lung, conducând, de asemenea, la o posibilă scădere a nivelului de bunăstare a românilor.

Stimularea distribuției asigurărilor prin mijloace electronice

De la reglementarea în 2015 a vânzării produselor de asigurare folosind mijloace electronice, industria asigurărilor din România a profitat de oportunitățile oferite de digitalizare. Există încă diferențe substanțiale între diferitele tipuri de distribuitori, cum ar fi agenții, brokerii, instituțiile de credit, întreprinderile de asigurări, agenții de turism și companiile de închirieri auto în ceea ce privește dreptul de a dezvolta metode electronice de distribuție a produselor de asigurare.

Este esențial să existe condiții de concurență echitabile între distribuitori. Distribuitorii ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi în legătură cu dezvoltarea metodelor electronice de distribuție a produselor de asigurare.  

În primul rând, acest lucru va avea un impact pozitiv asupra consumatorului, deoarece va fi o garanție că același nivel de protecție se aplică indiferent de canalul prin care clienții cumpără un produs de asigurare, fie direct de la o întreprindere de asigurare, fie indirect de la un distribuitor. În al doilea rând, va facilita accesul clienților la agenții care oferă produse de asigurare, instituțiile de credit și comercianții cu amănuntul care vând produse de asigurare în mod auxiliar, cum ar fi agenții de turism și companiile de închirieri auto.

De la lansarea lor din perioada 2007-2008, fondurile de pensii private din România au acumulat în administrare active nete de aproape 15 miliarde EUR, portofoliile lor prezentând un mix echilibrat între clasele de active. Datorită creșterii dimensiunii activelor, fondurile de pensii sunt acum un investitor strategic pe piețele financiare locale, jucând un rol important atât pe piața de obligațiuni, cât și pe piața de capital. Cu peste 2,5 miliarde de euro investiți în acțiuni cotate la BVB și peste 10 ani de deținere de participații la emitenții locali cotați, fondurile de pensii acționează în prezent ca părți interesate strategice în structura de guvernanță corporativă a companiilor pe care le operează. În ceea ce privește expunerea, fondurile private de pensii dețin peste 90% din activele acestora pe plan intern și mențin un profil de risc destul de scăzut, cu 75%-80% din disponibilități plasate în instrumente ale pieței monetare și diferite obligațiuni. Rolul lor principal este de a asigura capitalul atât de necesar pentru dezvoltare, contribuind la finanțarea companiilor private sau publice cotate și la alocarea optimă a resurselor în economie prin intermediul piețelor financiare

Evoluțiile legislative recente au extins universul investițional eligibil prin adăugarea de clase de active, cum ar fi capitalul privat, proprietăți imobiliare sau parteneriate public-privat. Aceste instrumente susțin canalizarea suplimentară a activelor fondului de pensii în vehicule alternative care contribuie, de asemenea, la dezvoltarea economiei locale. De exemplu, ar putea finanța un grup de companii care au nevoie de finanțare pentru stadii incipiente sau într-un proiect de infrastructură la scară mai mare, cum ar fi o autostradă sau un spital.

Din fericire, sistemul obligatoriu de pensii private (Pilonul II) a depășit cu succes efectele negative ale OUG 114/2018 și a revenit, datorită revocării parțiale a unora dintre cele mai dăunătoare măsuri prin OUG 1/2020. În prezent, riscul naționalizării (parțiale sau totale) a acestor fonduri de pensii de către Guvern a fost evitat. FIC consideră că menținerea unui sistem de pensii private puternic și previzibil din punct de vedere juridic (în special Pilonul II) este esențială pentru îmbunătățirea nivelurilor de investiții și lichidități ale piețelor de capital, care sunt esențiale pentru consolidarea statutului nou dobândit al Bursei de Valori București ca Piață emergentă.

În ciuda condițiilor economice dificile generate de criza COVID-19 la începutul anului 2020, sistemul local de fonduri de pensii private și-a dovedit rezistența, deoarece performanța prezentată de toate fondurile locale a devenit pozitivă la sfârșitul lunii septembrie 2020. Mai mult, performanța pe 5 ani, publicată de autoritatea de reglementare, arată că fondurile de pensii au prezentat un randament real pozitiv, păstrând astfel puterea de cumpărare a contribuțiilor investite pentru participanții lor.

Ultimii doi ani au fost marcați de numeroase modificări ale cadrului legislativ și de discuții aprinse cu privire la viitorul pensiilor din Pilonul II în România. În primul rând, a fost introdusă o nouă limită minimă de capital social pentru gestionarea fondurilor de pensii din Pilonul II (procent din contribuții). În același timp, atât taxele de contribuție, cât și taxele de administrare pentru Pilonul II au fost reduse semnificativ. În plus, a fost introdusă posibilitatea participanților de a se transfera de la Pilonul II (privat) la Pilonul I (public). Toate aceste măsuri au afectat în mod semnificativ rentabilitatea și cerințele de capital ale administratorilor, crescând riscul de a nu mai avea continuitate în aceste condiții dificile de afaceri. Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, limita minimă de capital social pentru gestionarea fondurilor de pensii din Pilonul II (procentul contribuțiilor) a fost modificată.

După alte câteva luni, a fost adoptată o nouă modificare a limitei minime de capital social pentru gestionarea fondurilor de pensii din Pilonul II (noul minim revine la nivelurile inițiale stabilite de legislația primară), în timp ce opțiunea pentru participanți de a se transfera de la Pilonul II (privat) la Pilonul I (public) a fost retrasă.
Toate schimbările prezentate mai sus subliniază nivelul ridicat de incertitudine din jurul unuia dintre cei mai importanți piloni de economii pentru majoritatea populației. În consecință, FIC consideră că menținerea unui sistem de pensii private puternic și previzibil din punct de vedere juridic (în special Pilonul II) este esențială pentru dezvoltarea durabilă a sistemului de pensii.  
 

În ultimii 2 ani, statelor membre ale UE li s-a solicitat în mod legal, în temeiul legislației recente a UE, să își alinieze cadrele legislative naționale la standardele europene, în domeniile de reglementare financiară care includ drepturile acționarilor și serviciile de plată, precum și în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Drepturile acționarilor la companiile cotate pe piețele reglementate au fost consolidate de Directiva UE 2017/828 privind încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor („SRD II”), care modifică Directiva UE 2007/36/CE privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă. Termenul de transpunere a Directivei SRD II a fost 10 iunie 2019 și, în fața amenințării unei proceduri UE de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, legislativul român a transpus în cele din urmă SRD II în legislația română la 28 august 2020, prin modificarea Legii nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață. SRD II are ca scop încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor pentru a consolida guvernanța corporativă în cadrul societăților cotate la bursă. Există o perioadă de implementare de 12 luni, care se încheie la sfârșitul lunii august 2021, pentru unele dintre dispozițiile transpunerii SRD II, inclusiv cu privire la politica de remunerare. Deși impactul general al SRD II ar trebui să fie pozitiv, emitenții trebuie să fie conștienți de acest lucru și să pună în aplicare obligațiile care decurg din aceasta până în vara anului 2021. În acest sens, este necesară o clarificare suplimentară a implementării, care ar putea fi realizată prin emiterea legislației secundare și a îndrumărilor cu privire la aspecte specifice, cum ar fi politica de remunerare și tranzacțiile cu părțile afiliate. 

Deși impactul general al SRD II ar trebui să fie pozitiv, emitenții trebuie să fie conștienți de acest lucru și să pună în aplicare obligațiile care decurg din aceasta până în vara anului 2021. În acest sens, este necesară o clarificare suplimentară a implementării, care ar putea fi realizată prin emiterea legislației secundare și a îndrumărilor cu privire la aspecte specifice, cum ar fi politica de remunerare și tranzacțiile cu părțile afiliate. 

O altă inițiativă juridică majoră în România a fost introducerea noului cadru pentru armonizarea serviciilor de plată în întreaga UE, prin transpunerea Directivei UE 2015/2366 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne („PSD II”). PSD II, care abrogă și înlocuiește precedenta Directivă UE 2007/64/CE privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, a fost transpusă în cele din urmă în legislația română la 13 decembrie 2019 prin Legea nr. 209/2019 („Legea 209”) privind serviciile de plată, de abrogare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 (care a implementat PSD I la aceeași dată). Legea 209 a fost adoptată după o întârziere de aproape 2 ani de la termenul de transpunere prescris din 13 ianuarie 2018.

Cadrul PSD II facilitează dezvoltarea serviciilor bancare deschise („open banking”), în special prin adăugarea a două noi servicii de plată – servicii de inițiere a plății și servicii de informare cu privire la conturi. Scopul său este de a contribui la o piață europeană a plăților mai integrată și mai eficientă prin extinderea domeniului de aplicare al PSD I la plățile intracomunitare în toate monedele și la plățile în care doar unul dintre furnizorii de servicii de plată se află în UE/SEE, pentru acele părți ale tranzacției care se efectuează pe teritoriul UE – adică așa-numitele „one-leg transactions”.

Legea 209 a schimbat, de asemenea, abordarea aplicării anumitor excluderi, cum ar fi excluderea rețelelor limitate, care poate fi aplicată acum numai după verificarea criteriilor la Banca Națională a României, dacă valoarea totală a tranzacțiilor de plată într-o perioadă de 12 luni depășește un milion de euro.

Mai mult, pentru a spori securitatea tranzacțiilor de plată, Legea nr. 209/2019 necesită, în conformitate cu PSD II, autentificarea puternică a clienților (SCA), care implică utilizarea a două sau mai multe dintre următoarele elemente:

• Cunoaștere (ceva ce știe doar utilizatorul);
• Posesie (ceva ce posedă doar utilizatorul);
• Inerență (ceva ce este utilizatorul).

În ceea ce privește SCA, Legea 209 ar trebui citită împreună cu Regulamentul delegat (UE) 2018/389 al Comisiei cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru autentificarea strictă a clienților și standardele deschise, comune și sigure de comunicare, care se aplică din 14 septembrie 2019 și prevede cerințe detaliate pe care furnizorii de servicii de plată trebuie să le ia în considerare și să le respecte.

În cadrul Directivei 2016/97/UE privind distribuția de asigurări (IDD), consumatorilor li s-a oferit o mai mare transparență în ceea ce privește prețul și costurile produselor de asigurare, precum și informații mai simple, standardizate, privind produsele de asigurare pentru produsele de asigurare generală pentru a-i ajuta să ia decizii în cunoștință de cauză și a stabilit norme de conduită în afaceri pentru a ajuta consumatorii să cumpere produse care să răspundă nevoilor acestora. În România, Directiva a fost implementată prin Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări. Cu toate acestea, efectele au fost resimțite doar în 2019 sau 2020.

Directiva UE 2009/110/CE privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică (ELMID) a fost transpusă în România la 13 decembrie 2019 prin Legea nr. 210/2019 privind activitatea de emitere de monedă electronică, revocând legea anterioară care reglementa acest domeniu (Legea nr. 127/2011 privind emiterea de monedă electronică). Această lege conține principalele reguli care trebuie respectate de emitenții de monedă electronică.

La 23 ianuarie 2020, Legea nr. 243/2019 privind reglementarea fondurilor de investiții alternative (FIA) a intrat în vigoare, urmată la 24 aprilie 2020 de intrarea în vigoare a Reg. ASF nr. 7/2020 privind autorizarea și funcționarea fondurilor de investiții alternative. Acest nou cadru legislativ extinde reglementările existente în domeniul fondurilor de investiții, prin introducerea unui set larg de cerințe specifice privind autorizarea și funcționarea fondurilor de investiții alternative.
Chiar dacă MiFID II a fost transpusă în România prin Legea nr. 126/2018, urmată de Reg. nr. 2019 pentru punerea sa în aplicare, efectele introducerii acestei legislații sunt încă resimțite. Pentru bănci, aceste norme înseamnă implementarea diferitelor procese și proceduri organizaționale, modificări ale sistemelor informatice, revizuiri și modificări ale cadrului contractual și elaborarea rapoartelor de tranzacții către autoritățile competente. În plus, legislația aduce provocări de conformitate importante caselor de brokeraj care acționează pe piața de capital.

O altă legislație importantă pentru sectorul financiar este Legea nr. 129/2019, care a intrat în vigoare la 21 iulie 2019 („Legea AML”), pentru a pune în aplicare Directiva 4 împotriva spălării banilor (Directiva (UE) 2015/849 - „AMLD 4”) în România. Legea AML a fost modificată în continuare la 15 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 111/2020, care a adus modificări suplimentare legislației românești în domeniul AML, pentru a o alinia la prevederile Directivei (UE) 2018/843 („AMLD 5”).

Cele mai importante prevederi și cerințe ale Legii AML includ:

• Declararea și înregistrarea datelor beneficiarului real în registrele publice relevante și păstrarea evidenței acestor date și măsuri de identificare.
• Extinderea domeniului de aplicare al entităților raportoare, incluzând și alți jucători relevanți, cum ar fi: furnizorii de servicii de jocuri de noroc, furnizorii implicați în servicii de schimb între „monede virtuale” și „monede fiduciare”, furnizorii de portofele digitale care oferă servicii de custodie a datelor, persoanele care tranzacționează sau acționează ca intermediari în comerțul cu lucrări de artă, inclusiv atunci când acest lucru este realizat de galerii de artă și case de licitații, unde valoarea tranzacției sau o serie de tranzacții legate se ridică la 10.000 EUR sau mai mult.
• Cerința de a stabili politici și reguli interne, precum și mecanisme de control/audit intern.
• O interdicție privind emiterea de acțiuni la purtător.
• Amenzi substanțiale, care se aplică veniturilor totale raportate.

România a implementat PSD2, AMLD4 și AMLD5 numai după ce Comisia Europeană a început procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

Având în vedere legăturile strânse dintre sectorul financiar și serviciile de identificare electronică și fiduciare, ar trebui acordată o atenție specială corelării legislației române cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014 („e-IDAS”), având în vedere că Legea română nr. 455/2001 privind semnăturile electronice nu a fost încă abrogată, chiar dacă este scoasă din uz. Observăm că proiectul de legislație privind abrogarea și aplicarea e-IDAS este încă în așteptare, deși e deja adoptat de Senat.(proiect 1, proiect 2)

Din 2014, piața românească de capital a făcut obiectul mai multor reforme care au urmărit îmbunătățirea peisajului investițional. Principalul accent a fost pus pe: facilitarea accesului investitorilor la piață și conformitatea fiscală, reducerea costului pieței, îmbunătățirea asigurării drepturilor investitorilor, simplificarea procedurilor legate de piețele primare de acțiuni și obligațiuni și dezvoltarea infrastructurii pieței. În plus, cea mai mare ofertă publică inițială (OPI) a unei companii de stat (Electrica) din istoria pieței de capital românești a avut loc în 2014, precum și deblocarea OPI-urilor companiilor private, începând cu Medlife în decembrie 2016 și urmată de alte câteva companii în următorii ani. Mai recent, am observat un interes crescut din partea IMM-urilor în accesarea finanțărilor pe piețele de capital, fie prin finanțare de capitaluri proprii, fie prin obligațiuni. Chiar dacă sumele sunt încă mici, interesul crescut din partea antreprenorilor locali este încurajator. După câțiva ani de efort, Bursa de Valori din România a îndeplinit cele nouă criterii necesare pentru a fi promovată la statutul de piață emergentă secundară pe indicele global FTSE Russell. Începând cu septembrie 2020, două companii românești, Banca Transilvania (TLV) și Nuclearelectrica (SNN) au îndeplinit criteriile necesare pentru a fi incluse în indicii piețelor emergente.

Promovarea efectivă la statutul de piață emergentă va permite pieței de capital și economiei românești să absoarbă noi fonduri în următorii ani și trimite un semnal puternic companiilor private și de stat că acestea se pot dezvolta semnificativ prin intermediul pieței bursiere. Noile fonduri de investiții care gestionează miliarde de euro vor putea investi în companiile românești cotate la BVB, ceea ce anterior era imposibil din cauza restricțiilor generate de statutul de piață de frontieră al țarii.
Statutul de piață emergentă ar trebui consolidat prin creșterea numărului de companii incluse în indicii FTSE Russell. Acest lucru va crește reprezentativitatea României la indici și va atrage mai mult capital către companiile românești. Un obiectiv important rămâne realizarea unui upgrade la statutul de piață emergentă cu furnizorul de indici MSCI. MSCI este principalul furnizor de indici Emerging Market (EM), cu fonduri de investiții semnificativ mai mari, care urmăresc indicii MSCI EM, decât FTSE Russell. Cerințele MSCI sunt împărțite în calitative și cantitative. Cerințele calitative sunt deja îndeplinite de BVB, în timp ce pentru a atinge criteriile cantitative, cel puțin trei companii trebuie să îndeplinească cerințele minime în materie de dimensiune și lichiditate. Banca Transilvania este singura companie care îndeplinește în mod constant cerințele, în timp ce OMV Petrom și SNGN Romgaz ating pragurile doar periodic.

BRD Groupe Societe Generale și Societatea Energetică Electrica sunt alți doi candidați care ar putea îndeplini cerințele în viitor. Astfel, listarea Hidroelectrica rămâne un subiect important, deoarece compania este suficient de mare pentru a permite bursei românești să îndeplinească criteriile MSCI rămase (criteriile de stoc unic și lichiditate generală a pieței) și criteriul FTSE Russell (criteriul de lichiditate generală a pieței).  
Guvernanța corporativă rămâne un subiect important pentru majoritatea întreprinderilor de stat (SOE), unde, în multe cazuri, consiliul este numit pe criterii discreționare, mai degrabă decât pe baza experienței într-un anumit domeniu. În plus, mandatele temporare pentru consiliu conduc la dificultăți în definirea unei strategii pe termen lung pentru companie.

Este necesară o dezvoltare suplimentară atât pentru creșterea prezenței în indicii FTSE Russell, cât și pentru introducerea indicelui MSCI Emerging Market pentru ca piața de capital din România să devină o alternativă de finanțare viabilă pentru companiile românești și pentru a permite economiei românești să absoarbă mai bine șocurile, crescând în același timp evaluarea pentru societățile românești (companiile de pe piețele emergente au un preț mai ridicat decât companiile de pe piețele de frontieră). De asemenea, acest lucru ar contribui la dezvoltarea sistemului de pensii și a investitorilor instituționali locali, ar sprijini programul de privatizare a companiilor de stat și ar conduce la creșterea transparenței și a performanței companiilor românești (atât de stat, cât și private) prin aplicarea standardelor de guvernanță corporativă, conform Codului de Guvernanță Corporativă și reglementărilor aferente. Promovarea la statutul de membru reprezentativ al indicilor piețelor emergente ar fi nu numai în beneficiul pieței de capital, ci și al întregii economii a României.