COVID-19 a demonstrat mai mult ca oricând importanța tehnologiei în viața noastră de zi cu zi. Indiferent că este vorba despre familii și prieteni care interacționează la distanță, pe perioada măsurilor de limitare a circulației persoanelor, întreprinderi care își servesc clienții în moduri noi sau servicii publice care se adaptează circumstanțelor în schimbare, tehnologia a jucat un rol esențial. O direcție strategică în acest sens, care ar permite României să se redreseze și să se dezvolte într-un mod durabil, este punerea în aplicare a digitalizării la scară largă. Acest lucru înseamnă: asigurarea unei acoperiri largi a infrastructurii și a serviciilor de bandă largă de foarte bună calitate, soluții digitale pentru sectorul public și privat, orașe inteligente, educație digitală, soluții de telemedicină, precum și construirea unui ecosistem de e-guvernare. Aceste direcții sunt aliniate la viziunea UE de a construi o Europă mai digitalizată, tehnologia jucând un rol esențial în stimularea progresului economic și social.

Comisia Europeană a stabilit obiective clare privind acoperirea 5G (COM/2016/0587) pentru a crește disponibilitatea conectivității de viteză foarte mare (Conectivitate pentru piața unică digitală). Aceste obiective sunt reflectate atât în strategia 5G pentru România (H.G. 429/2019), cât și în obligațiile de acoperire legate de licitația pentru spectrul de frecvențe 5G.  Construirea ecosistemului de e-guvernare reprezintă o altă prioritate cheie. Comisia Europeană a afirmat că: „administrațiile și instituțiile publice din Uniunea Europeană ar trebui să fie deschise, eficiente și favorabile incluziunii, oferind servicii publice digitale fără frontiere, personalizate, ușor de utilizat, de la un capăt la altul (end-to-end) pentru toți cetățenii și toate întreprinderile din UE”. 

Ecosistemul de e-guvernare include, ca părți implicate, cetățeni și societăți și pe reprezentanții acestora, precum și platforme interconectate care găzduiesc servicii publice digitale (cum ar fi Cloud guvernamental etc.). Crearea serviciilor digitale publice bazate pe aceste platforme, precum și democratizarea accesului și a participării cetățenilor români la aceste procese digitale de e-guvernare (pe baza conectivității și a identificării/semnăturilor digitale care utilizează diferite tehnologii, inclusiv cartele mobile SIM) este esențială pentru România, pe drumul său către o mai mare digitalizare a societății.

România s-a clasat pe locul 26 din 28 de state membre ale Uniunii Europene (inclusiv Regatul Unit) în Indicele economiei și societății digitale 2020 (DESI). Digitalizarea economiei este în urmă față de restul Europei, în special în legătură cu serviciile publice digitale și digitalizarea întreprinderilor.

Investițiile în domeniul digital oferă o oportunitate imensă atât de a accelera redresarea, cât și de a remedia decalajele existente, care s-au exacerbat în această criză. Pentru a realiza acest lucru, alocarea a 20% din Fondul de Redresare și Reziliență este o necesitate absolută.

Prin abordarea decalajului digital – în beneficiul oamenilor, pentru întreprinderi și pentru autoritățile locale din zonele rurale, ne vom asigura că fiecare euro din banii publici, care este cheltuit prin intermediul fondurilor de Redresare și Reziliență alocate României, aduce randament maxim.

Penetrarea serviciilor în bandă largă este în continuare o provocare majoră în România, în ciuda progresului înregistrat în ultimii ani. Deși România se clasează printre primele țări din Europa în ceea ce privește penetrarea ultrarapidă a internetului în bandă largă (cel puțin 100Mbps), acoperirea națională cu tehnologii Next Generation Access Networks (NGA) este în continuare semnificativ mai scăzută decât în alte state membre UE și este încă limitată mai mult la zonele urbane.

Doar 53,4% dintre gospodăriile rurale aveau acces la rețele NGA în iunie 2019, ceea ce este cu mult sub obiectivul de acoperire de 100% cu 30 Mbps până în 2020, stabilit prin Planul național de dezvoltare a infrastructurii Next Generation Network (NGN). În iunie 2019, penetrarea conexiunilor de internet fixe în bandă largă acoperea doar 22,5% din populație, cu mult sub media UE (România s-a clasat pe penultimul loc în UE). În plus, în Comunicarea Comisiei Europene – Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – Către o societate europeană a gigabiților, au fost stabilite noi obiective ambițioase în ceea ce privește penetrarea și acoperirea în bandă largă. Pe baza obiectivelor Agendei Digitale pentru Europa 2020, Comisia Europeană a afirmat că toate gospodăriile europene, rurale sau urbane, ar trebui să aibă acces la rețele care oferă o viteză de descărcare de cel puțin 100 Mbps, care poate fi îmbunătățită la 1 gigabit. În plus, toate zonele urbane, precum și drumurile și căile ferate importante ar trebui să aibă o acoperire neîntreruptă în bandă largă fără fir 5G, începând cu un serviciu comercial complet în cel puțin un oraș important din fiecare stat membru al UE până în 2020.

Operatorii români au început deja să implementeze tehnologia 5G și așteaptă alocarea unui nou spectru de frecvențe. Această tehnologie nouă sporește accesul clienților și companiilor la servicii în bandă largă de foarte bună calitate. Dezvoltarea ulterioară a rețelelor 5G va implica dezvoltarea conexiunilor cu fibră optică și instalarea de stâlpi de telefon noi.

În acest context, dorim să subliniem necesitatea armonizării întregului cadru de reglementare cu legislația UE prin transpunerea Codului european al comunicațiilor electronice („Codul”) în legislația națională. Considerăm că o transpunere fidelă a Codului și acordarea unui termen rezonabil operatorilor pentru punerea în aplicare a noilor obligații vor contribui la creșterea numărului de clienți mulțumiți și la creșterea utilizării serviciilor în bandă largă.

Următorii 10 ani vor reprezenta o oportunitate istorică pentru România de a accelera în mod semnificativ dezvoltarea economică și socială, prin maximizarea valorii adăugate de fondurile europene strategice obținute ca urmare a negocierilor extinse de la Bruxelles. Aproape 80 de miliarde de euro au fost alocate României pentru a ajuta țara să dezvolte sectoare cheie, care îi vor permite să devanseze alte țări din Uniunea Europeană. Acum trebuie să punem în practică viziunea unei Românii mai puternice și mai reziliente, capabilă să favorizeze creșterea economică și să creeze mai multe locuri de muncă, bucurându-se de beneficiile identității sale europene.

Pentru a valorifica această oportunitate, România trebuie să absoarbă fondurile care i-au fost alocate într-un mod care să maximizeze beneficiile pe termen lung pentru economie. În trecut, țara nu a trebuit niciodată să absoarbă o finanțare atât de mare, într-un termen atât de strâns.  Generarea unor proiecte mature în sectoarele strategice ale României nu ar trebui să fie exclusiv responsabilitatea sectorului public. Tranziția digitală se va baza în mare măsură pe investiții private, în special în legătură cu rețelele digitale, iar legătura dintre aceasta și reformele sprijinite de fondurile de redresare va fi esențială.

Trebuie adoptată o abordare comună între guvern și mediul de afaceri pentru maximizarea beneficiilor fondurilor de redresare, stimularea investițiilor private și garantarea unui cadru de reglementare încurajator și favorabil. Permițând sectorului privat să devină un partener mai activ în dezvoltarea țării, ar putea fi puse în aplicare proiecte mai multe și la scară mai largă, generând valoare pe termen lung pentru societatea și economia românească (generând, de asemenea, o rată mai mare de absorbție a fondurilor europene), ceea ce ar permite guvernului să obțină un randament mai bun al investițiilor sale.

Susținem consensul larg că Europa trebuie să devină mai ecologică și mai digitală. Acest lucru va genera locuri de muncă și creștere economică și, în același timp, va face economiile noastre mai reziliente, mai durabile și mai incluzive. Alocarea a 37% din fonduri către domeniul ecologic și a 20% către domeniul digital în planurile de redresare ale Uniunii Europene reprezintă un punct de plecare excelent și considerăm că ar trebui să se reflecte în strategia națională de redresare a României.

Sectorul tehnologiei informației și comunicaților (TIC) din România reprezintă aproximativ 7% din PIB, cu o rată de creștere care depășește considerabil alte sectoare mai tradiționale. Sectorul TIC are, de asemenea, un impact indirect puternic asupra altor sectoare, aducând mai multă eficiență, productivitate și transparență. Sectorul telecomunicațiilor este catalizatorul care creează premisele pentru dezvoltarea accelerată a sectorului TIC în viitor.

Infrastructura de telecomunicații este singurul tip de infrastructură care nu a fost dezvoltată prin fonduri publice și este singurul tip de infrastructură în care România se află printre cele mai performante țări din lume. România are cea mai mare viteză de internet din Europa și un sector TIC dinamic. Acest lucru se reflectă în scorul de Conectivitate acordat de Indicele economiei și societății digitale (DESI) de 56,2 al țării, care este mai mare decât media UE de 50,1 (România ocupă, de asemenea, locul 11 între statele membre). În ultimul deceniu, consumatorii s-au bucurat de viteze mari de internet la prețuri mici, determinate de nivelul ridicat continuu al investițiilor realizate de companii private și de concurența puternică și sănătoasă de pe piața telecomunicațiilor. Infrastructura de telecomunicații a devenit esențială pe durata pandemiei COVID-19.

În absența unei rețele de comunicații solide și funcționale, multe afaceri ar fi încetat, școlile nu ar fi putut funcționa fără prezență fizică și spitalele nu ar fi putut utiliza soluții de telemedicină.

Este nevoie urgent de mai mult sprijin public pentru investiții viitoare în dezvoltarea infrastructurii de rețea, în special 5G. În următorii ani, alte țări europene vor investi sume masive din fonduri publice în industria telecomunicațiilor, ceea ce ar putea face ca România să piardă unul dintre principalele sale avantaje concurențiale. De exemplu, Spania a anunțat recent alocarea a 33% din fondurile europene către sectorul digital și obiectivul său este ca 75% din populație să aibă acces la acoperire 5G. Fondurile europene ar putea fi utilizate, de asemenea, pentru a sprijini eventualele schimburi viitoare de componente de infrastructură, determinate de considerente de reglementare sau de securitate.

Având în vedere că fondul de redresare are o dimensiune de modelare a pieței, este esențial ca modul în care acesta este alocat să mențină o concurență eficientă pe piață. Considerăm, de asemenea, că sunt necesare îmbunătățiri îndrăznețe ale politicii pentru a garanta maximizarea investițiilor publice și private; de exemplu, acordările de spectru care se concentrează pe investiții (mai degrabă decât pe taxe de licență sau modelarea nejustificată a pieței), partajarea rețelei și co-investiții pentru a stimula eficiența și concurența, precum și eliminarea barierelor în calea dezvoltării rețelei. 

Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) reprezintă cel mai relevant segment al oricărei economii solide și, din păcate, cel mai expus și mai sensibil la factorii externi, precum și la schimbările dramatice care impactează mediului de afaceri. Acestea reprezintă aproximativ 90% dintre întreprinderile europene, angajează aproximativ 63% din forța de muncă a Europei și contribuie cu 4 mii de miliarde de euro la valoarea adăugată totală a UE, însă doar 17,5% vând online.

Pentru a obține un impact pozitiv imediat și o durabilitate viitoare, FIC recomandă creșterea utilizării actuale a tehnologiei (conectivității) de către aceste întreprinderi prin instrumente digitale, securitate cibernetică îmbunătățită, precum și condiții prealabile pentru continuitatea activității. Prezența online a acestor firme ar trebui consolidată și ar trebui implementată digitalizarea de la un capăt la altul a experienței clientului. În plus, ar trebui creat un loc de muncă digital securizat pentru angajați, precum și formare digitală și protecția datelor. Recent, în special pentru întreprinderi mici și mijlocii, Internetul lucrurilor (IoT) și-a dovedit, de asemenea, potențialul de a compensa confuzia, anxietatea și deciziile comerciale prejudiciabile, prin evaluarea automatizării și atenuarea riscurilor.

Societatea digitală trece prin schimbări majore. Pe măsură ce tot mai multe activități de zi cu zi devin electronice și digitale, devin disponibile volume foarte mari de date despre noi. Acest fenomen este intensificat atât de factori tehnologici, cât și comportamentali (de ex.: creșterea utilizării serviciilor online, precum comerțul electronic, guvernare electronică, social media etc).

În prezent, multe firme își construiesc modelele de afaceri în jurul utilizării acestor date, în special în ceea ce privește publicitatea, ofertele personalizate și interacțiunile cu clienții în timp real. Această utilizare poate genera, de asemenea, servicii care vor aduce beneficii atât persoanelor, cât și societății, în general.

În acest context, un cadru de confidențialitate centrat pe utilizator trebuie să se bazeze pe înțelegerea corectă a intereselor utilizatorului în materie de confidențialitate. Este necesară asigurarea unei experiențe coerente în ceea ce privește confidențialitatea utilizatorilor, care va stabili familiarizarea cu implicațiile legate de confidențialitate ale aplicațiilor și serviciilor, responsabilizând utilizatorul și conducând la o mai bună gestionare a confidențialității.

Când activitatea umană este externalizată către tehnologie bazată pe algoritmi, va exista întotdeauna teama de pierdere a autonomiei. De la data de 25 mai 2018, a devenit aplicabil Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR). GDPR a revizuit și a completat regulile generale privind protecția datelor, introduse la nivelul UE în 1995 (prin Directiva 95/46/CE privind protecția datelor) și la nivelul României, prin Legea nr. 677/2001. GDPR a fost urmat de reguli care vizează punerea în aplicare a așa-numitelor „clauze deschise” în România (prin Legea nr. 190/2018) și diverse decizii adoptate de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum decizia privind activitatea sa de investigare și lista activităților pentru care este necesară evaluarea impactului privind protecția datelor.

În paralel, au continuat discuțiile pentru finalizarea propunerii de Regulament privind confidențialitatea în mediul electronic. În mod similar cu GDPR, Regulamentul privind confidențialitatea în mediul electronic urmărește să revizuiască și să actualizeze regulile privind protecția datelor în domeniul comunicațiilor electronice, indiferent dacă este vorba de un serviciu gratuit sau plătit și care include toate formele de comunicare tradiționale și moderne. În mai 2018, Consiliul European a publicat propriul proiect de Regulament privind confidențialitatea în mediul electronic. În urma acestei acțiuni, Parlamentul European va începe negocierile tripartite cu Consiliul European și cu Comisia Europeană, pentru a ajunge la un acord asupra unui text finalizat care poate fi adoptat de Parlamentul European.

Aceste modificări legislative au un impact semnificativ asupra tuturor companiilor care desfășoară activități în România, inclusiv în sectorul TIC. Companiile au trebuit să își adapteze treptat produsele și serviciile, precum și procesele interne, pentru a asigura respectarea cerințelor de protecție a datelor. Autoritățile au oferit doar un sprijin limitat pentru aceste eforturi, în timp ce cantitatea de informații și date disponibile cu privire la modul în care autoritățile aplică normele de protecție a datelor este limitată.

Practica Autorității Naționale pentru Supravegherea Prelucrării Datelor cu Caracter Personal nu este transparentă și modificările de abordare repetate nu sunt cunoscute. Acest lucru poate determina obstacole practice în promovarea noilor tipuri de servicii, deoarece companiilor nu le este clar cum să respecte cerințele privind protecția datelor.

Regulamentul privind identificarea electronică și serviciile de încredere (Regulamentul eIDAS 910/2014/CE) urmărește să crească încrederea în tranzacțiile electronice, prin furnizarea unei baze comune pentru o interacțiune electronică sigură între cetățeni, întreprinderi și autorități publice, contribuind astfel la creșterea eficienței serviciilor online din sectorul public și privat, a activităților economice electronice și a comerțului electronic în Uniune.

Regulamentul stabilește condițiile pentru recunoașterea sistemelor de identificare electronică notificate ale statelor membre, precum și normele pentru serviciile de încredere, în special pentru tranzacțiile electronice și stabilește un cadru legal pentru semnăturile, sigiliile și ștampilele electronice.

Acesta a devenit aplicabil pentru serviciile de încredere la data de 1 iulie 2016 și, în cele din urmă, a furnizat un cadru legal coerent pentru acceptarea transfrontalieră a identităților și semnăturilor electronice. Se aplică în mod direct în toate statele membre UE și nu trebuie transpus în legislația națională a statelor membre. În mod excepțional, unele aspecte trebuie definite la nivel național, cum ar fi regimul de răspundere pentru furnizorii de servicii de încredere și efectele juridice ale semnăturilor electronice simple și avansate, deoarece Regulamentul nu reglementează valabilitatea și valoarea probatorie a acestora în instanță. Prin Regulament, semnăturile electronice calificate sunt echivalente cu semnăturile de mână și au efecte juridice echivalente.

Principiul pieței interne prevede că un serviciu de încredere calificat, bazat pe un certificat calificat eliberat într-un stat membru, va fi recunoscut ca un serviciu de încredere calificat în toate celelalte state membre. Produsele și serviciile de încredere care respectă Regulamentul trebuie să fie autorizate să circule liber pe piața internă.

La nivel național, există trei proiecte de lege privind semnătura electronică, înregistrate în Parlament. Proiectele de lege au fost înregistrate de diferiți membri ai Parlamentului și au fost discutate împreună de către Comisia pentru tehnologia informației și comunicațiilor a Camerei Deputaților (camera decizională), care a condus consultările publice la nivel de experți. În consecință, atât autoritățile publice, cât și companiile au pornit într-o cursă pentru reglementarea aspectelor lăsate de legislatorul european la discreția fiecărui stat membru.

Principalele puncte de discuție și dispută au fost legate de recunoașterea expresă a efectelor juridice pentru toate cele trei tipuri de semnături electronice, diferențiate în funcție de nivelul de încredere și de securitate și de procedurile de identificare la distanță sau bazate pe tehnologie permise pentru obținerea de semnături electronice calificate.

Pandemia de COVID-19 a afectat companiile, în general, acestea apelând la tehnologii digitale pentru a menține desfășurarea activităților. Semnarea documentelor este unul dintre cele mai recurente și importante procese în fiecare companie. Chiar și în condiții normale, întregul proces consumă mult timp, necesitând imprimare, schimb cu toți semnatarii și trimitere prin poștă. Acest lucru a devenit și mai dificil atunci când toți semnatarii au început să lucreze de la distanță și au trebuit să evite contactul fizic cât mai mult posibil. Din păcate, măsurile de digitalizare, precum recunoașterea efectelor juridice ale tuturor celor trei tipuri de semnături electronice, care ar fi facilitat procesele de zi cu zi, nu au fost încă adoptate în România.

 Între timp, Guvernul a publicat un proiect de Ordonanță de urgență, care prevede că documentele legate de muncă pot fi semnate cu semnături electronice calificate. Cu toate acestea, chiar dacă intenția Guvernului a fost să digitalizeze rapoartele de muncă,  Ordonanța de urgență nr. 36/2021 nu permite suficientă flexibilitate și riscă să fie prea birocratică și contraproductivă, generând efectul opus celui dorit: și anume, mai puțină digitalizare. Mai mult, segmentarea reglementărilor privind folosirea semnăturii electronice riscă să genereze potențiale efecte negative în planul reglementării și aplicării unitare a regulilor de folosire a semnăturii electronice.

În 2015, Comisia Europeană (CE) a anunțat Piața unică digitală (DSM), o politică emblematică ce urmărește eliminarea barierelor și fragmentării actuale în cadrul pieței unice, construirea unui serviciu online mai bun pentru consumatori și întreprinderi, creșterea încrederii și stimularea comerțului electronic transfrontalier. Cinci ani mai târziu, intrăm într-o nouă fază, „Deceniul digital”, în care strategia CE urmărește să facă transformarea digitală să funcționeze pentru populație și întreprinderi, în același timp contribuind la atingerea obiectivului său ca Europa să ajungă neutră din punct de vedere climatic până în 2050.

Deși se află încă în urmă, România s-a dovedit competitivă și are un mare potențial în ceea ce privește dezvoltarea comerțului electronic la nivel național și regional. Acesta a înregistrat o creștere de două cifre în ultimii ani și se așteaptă să crească cu cel puțin 30% în 2020, până la o cifră de afaceri de 5,5 miliarde euro, conform E-commerce Europe. Această creștere este posibilă deoarece piața este încă subdezvoltată. Conform Raportului de țară pe 2020 privind Indicele economiei și societății digitale (DESI), doar 29% din utilizatorii de internet români au achiziționat ceva online în ultimul an, în comparație cu media europeană de 71%. Mai mult decât atât, doar 3% din utilizatorii de internet români au vândut ceva online în ultimul an, în timp ce media europeană este 23%. Pe de altă parte, doar 11% din IMM-urile românești vând online (în comparație cu media UE de 18%) și doar 5% vând transfrontalier.

Statisticile legate de competențele digitale oferă, de asemenea, motive de îngrijorare. Cu toate că România are rezultate bune privind absolvenții TIC, ocupând locul 5 în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, cu 5,6% din totalul absolvenților, nu se poate spune același lucru despre competențele digitale ale populației generale. România ocupă penultimul loc în rândul țărilor Uniunii Europene în privința capitalului uman și poziționarea sa a stagnat în comparație cu anul precedent. Doar 31% dintre români au cel puțin competențe digitale de bază (în comparație cu media UE de 58%), 10% au competențe digitale peste cele de bază (media UE este 33%), în timp ce 18% dintre români nu au utilizat niciodată internetul (dublu față de media UE de 9%).

După întârzieri repetate, în iulie, Parlamentul a adoptat o lege inițiată de Guvern în 2016 privind cărțile de identitate electronice. Noua legislație, care a devenit Legea nr. 162/2020, prevede emiterea cărților de identitate electronice care ar permite cetățenilor români să se identifice în raport cu bazele de date electronice ale autorităților publice române, precum și ale părților terțe private.

În plus, legea prevede că documentele de identitate electronice vor cuprinde un certificat avansat de semnătură electronică eliberat de Ministerul Afacerilor Interne și vor permite, de asemenea, stocarea unui certificat calificat de semnătură electronică emis de un furnizor de servicii de încredere.

Punerea în aplicare a legii ar permite cetățenilor să beneficieze de o gamă largă de servicii electronice private, inclusiv servicii bancare, de asigurări, de telecomunicații etc. Cu toate acestea, normele de aplicare ale legii nu fac nicio referire la emiterea certificatelor calificate asociate.

De asemenea, cărțile de identitate electronice ar “deschide ușa” cetățenilor români să se autentifice și în alte state membre UE, dacă acestea sunt notificate Comisiei Europene și acceptate de aceasta, ca sistemul național românesc de identificare electronică. Mijloacele de identificare electronică recunoscute reciproc ar facilita furnizarea transfrontalieră de numeroase servicii și ar permite companiilor să își desfășoare activitatea transfrontalieră, fără a se confrunta cu multe obstacole pe care le întâmpină în prezent în interacțiunile cu autoritățile publice.

În plus, prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 38/2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităților și instituțiilor publice, Guvernul a creat cadrul prin care autoritățile publice sunt obligate să accepte semnături electronice în relația cu contribuabilii.

În plus, Autoritate pentru Digitalizarea României (ADR) a fost destul de activă. La data de 1 septembrie 2020, ADR a anunțat semnarea unui contract în valoare de aproape 100 de milioane de lei pentru o Platformă Software Centralizată pentru Identificare Digitală – “PSCID”. Scopul este de a asigura “gateway” adecvat pentru utilizarea semnăturilor electronice în raport cu autoritățile publice. Însă, proiectul a fost lansat fără o consultare adecvată cu părțile interesate.

În octombrie 2020, ADR a lansat, o consultare publică privind o propunere de politică publică importantă referitoare la e-Guvernare. Scopul proiectului este de a dezvolta capacitatea instituțională a autorităților publice de a crea și implementa instrumente de e-Guvernare pentru cetățeni și mediul de afaceri, precum și de a asigura viziunea și direcțiile de acțiune privind e-Guvernarea.

La începutul lunii noiembrie, ADR a lansat o consultare publică referitoare la un proiect de Hotărâre de Guvern (HG) privind normele tehnice pentru procedura de identificare a unei persoane de la distanță, folosind mijloace video. Deși obiectivul constă în optimizarea eforturilor de digitalizare, proiectul prezintă probleme atât de fond, cât și de formă, în principal deoarece nu este în conformitate cu legislația actuală și nu respectă cerințele procesului legislativ.

Un aspect negativ este faptul că  cele două proiecte de legi inițiate în 2019 și care vizau crearea unui cadru național pentru punerea integrală în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (e-IDAS) așteaptă încă decizia Camerei Deputaților. Drept rezultat, legislația națională privind utilizarea semnăturilor electronice rămâne neclară.

Cu toate acestea, chiar dacă s-a înregistrat un progres, mai trebuie luate măsuri înainte ca progresul să fie observat de cetățeni și de mediul de afaceri, precum și de autoritățile publice.

În ultimul deceniu, dezvoltarea tehnologiilor informației, a senzorilor, a volumelor mari de date și a produselor/serviciilor bazate pe informații a schimbat modul în care oamenii trăiesc în orașe. Accesul la informații, servicii și comunicare este furnizat în prezent oriunde și oricând de smartphone-uri, iar oamenii s-au adaptat la acest nou mod de viață. Acest lucru a creat un mediu urban cu o cerere tot mai mare de eficiență și resurse. Drept rezultat, administrațiile publice trebuie să ia în considerare elaborarea unor modele de gestionare a orașelor. În plus, România trebuie să elimine decalajul digital și să asigure o conectivitate gigabit și 5G puternică. 5G nu înseamnă doar îmbunătățirea calității și satisfacerea unei cereri mai mari; este, de asemenea, un atu cheie pentru ca România să fie competitivă, în special în ceea ce privește producția, orașele, transportul, autovehiculele, utilitățile, precum și serviciile medicale asociate.

Dezvoltarea orașelor inteligente și digitalizarea întreprinderilor vor sprijini tranziția verde. De exemplu, contoarele energetice inteligente permit întreprinderilor, autorităților municipale și gospodăriilor să monitorizeze, să gestioneze și să își reducă propriul consum de energie. Orașele inteligente îmbunătățesc eficiența serviciilor cu consum mare de energie, cum ar fi transportul public, rețelele de drumuri publice și iluminatul stradal. Conceperea și dezvoltarea Orașelor inteligente depinde în mare măsură de tehnologiile Internetului lucrurilor și, uneori, cele două devin sinonime. 

Orașele inteligente oferă o gamă largă de oportunități și beneficii. Câteva dintre punctele forte sunt rețelele inteligente, precum și mobilitatea mai mare, o mai bună protecție a mediului și o siguranță mai mare. Rețelele inteligente funcționează cu senzori conectați în diferite sisteme municipale pentru a ajuta orașele să devină mai eficiente printr-o mai bună gestionare a cererii și aprovizionării cu energie. Cu infrastructuri de mobilitate conectate, orașele inteligente pot gestiona fluxurile de trafic și serviciile de transport public pentru a reduce aglomerația și a sprijini mobilitatea cetățenilor.

Prin gestionarea aglomerației, orașele inteligente pot contribui, de asemenea, la îmbunătățirea calității aerului, în timp ce serviciile municipale inteligente pot gestiona poluarea mai largă prin eliminarea inteligentă a deșeurilor. În sfârșit, prin utilizarea unui sistem integrat, orașele inteligente pot îmbunătăți siguranța în trafic și pot facilita gestionarea mai largă a securității, de exemplu, prin alocarea optimă a resurselor de securitate și gestionarea traficului pentru intervenții de urgență.

Principala provocare cu care se confruntă sectorul public în a valorifica oportunitățile oferite de un „oraș inteligent” este cuantificarea impactului tehnologiilor perturbatoare. Acest lucru poate conduce la decizii de investiții dificile. Structura și cultura consiliilor municipale pot împiedica gândirea strategică privind tehnologia informației și a comunicațiilor, iar schimbările organizaționale necesare pot fi greu de implementat.

În România, până în iunie 2020, au fost puse în aplicare 594 de proiecte de orașe inteligente în 87 de orașe; aproape dublu comparativ cu începutul anului 2019. Proiectele sunt grupate în cadrul celor șase Verticale ale Orașelor Inteligente – Economie inteligentă, Mobilitate inteligentă, Mediu inteligent, Oameni inteligenți, Viață inteligentă și Guvernare inteligentă.

Principalele orașe, după numărul de proiecte planificate, în curs de desfășurare sau finalizate, sunt: Alba Iulia (106), Cluj-Napoca (54), Timișoara (26), Arad (19), Iași (19), Brașov (18), București – Sector 4 (18), Oradea (17), Sibiu (16), Piatra Neamț (15), conform Asociației Române pentru Smart City.

Printre soluțiile introduse în Alba Iulia, cel mai activ oraș în ceea ce privește inițiativele, se remarcă următoarele: Wi-Fi gratuit în zonele publice și în transportul public, gestionarea traficului, un tablou de bord de monitorizare a mediului cu măsurători comparative în zonele urbane și suburbane, notificări în timp real privind programul transportului public, iluminat inteligent, precum și o platformă de proximitate a orașului care promovează turismul, gestionarea apei în zonele îndepărtate, precum și sondaje online.